Sentimente încurcate?

31.

Makoto's pov

În baie răsună țipătul strident al fetei peste care tocmai intrasem neintenționat.

Îmi venea să-mi dau palme singur.
Ajunsesem să nu mai las nici omul să se îmbrace în propria-i casă.
Pitica ce mă omora din priviri avea în jurul micului ei corp doar un prosop.

Intenția nu era să o speri sau să îi fac o impresie greșită, însă fix asta reușisem după ce mă năpăstuisem să-i acopăr gura.

Eram blocat, iar gândul de a fugi fusese spulberat rapid de sunetul pașilor grăbiți de pe hol.

În scurt timp, aproape pe neclipite, ușa se deschise larg și cu putere descoperindu-l pe colegul de afaceri al tatei, însuși tatăl lui Rin.

– Ce se întâmplă aici?!? Se răsti el apucându-mă de tricou.

Rin și mama sa apărură deasemenea în dreptul ușii instantaneu, iar eu n-am putut decât să gesticulez panicat din mâini și să-mi cer scuze.

Rin și-a pus mâna pe umărul tatălui său și m-a fulgerat puțin din priviri cât am făcut contact vizual, însă pe un ton calm a zis:

– Nu te enerva pentru nimic, n-a venit să fure virginități sau orice altceva.

– De ce te bagi? Îl cunoști ?!? Izbucni și mai rău.

– Desigur, dar te rog hai să coborâm în living și să purtăm o discuție. Aveam oricum să vă spun ceva important.

***

Eram în dreapta păzitorului meu ce mă iubea necondiționat, care-mi transmitea o pace și o liniște de nedescris.

Pe la spate îi țineam strâns în mână o mică parte din bluză și îl priveam cu îngrijorare.

– Deci cred că l-ați uitat între timp, însă acesta este fiul familie Nakamura. Povestea e lungă și în n-are rost să ne lungim degeaba. Eu și Makoto suntem împreună, rosti rapid așteptând reacția celor de față.

Mi-am lăsat privirea în pământ și mi-am mușcat buza nervos știind că cel mai probabil vor fi și ei împotrivă, iar asta va duce și la dezbinarea familiei lui.

Vreau să-mi descriu sentimentul din acel moment, dar îmi vine extrem de greu.
Pot spune doar că stomacul mi s-a strâns într-un ghem dureros și saliva îmi stătea în gât de emoție.

Sunt luat prin surprindere când aud un zgomot ciudat precum încărcarea unui pistol vechi.

Mi-am ridicat privirea către tatăl lui Rin de unde venise sunetul numai pentru a rămâne în stare de șoc...

Chiar avea o armă reală îndreptată spre mine, iar Rin înțepenise brusc, probabil și el neștiind cum să reacționeze.

Priveam atent și temător cu ținea degetul pe trăgaci, iar când se pregăti să tragă din instinct mi-am închis ochii.

Așteptam acel sunet asurzitor, așteptam acel glonț rece care să-mi perforeze trupul, se poate zice că așteptam într-adevăr răul, care tot întârzia mai mult decât aș fi crezut.

Mi-am întredeschis ochii și aproape mi-a sărit inima din piept când de nicăieri un val de confetti mă lovi în față.

Micile bucățele colorate picau dansând prin aer, făcându-mă mai confuz ca oricând.

Rin dispăruse de lângă mine, iar ca prin magie acum stătea în fața mea cu un genunchi în pământ și...