Sentimente încurcate?

29.

Makoto's pov

– Deci nu uita că ușa aia e încuiată mereu și nu ai de ce să te panichezi, rosti Rin indicând spre intrarea normală a încăperii.

– Și cum mai exact dorm eu aici? Întreb învârtindu-mă cercetător dintr-o parte în alta.

– Nu dormi aici, o să vi prin pasaj în fiecare seară în camera mea!

– Dacă te prind ai tăi dai de belea...

– Hai că da, mai contează atâta timp cât te am pe tine? Întrebă sărutându-mă cast pe buze.

– Și voi flămânzi aici sau crezi că sunt cumva extraterestru să nu mănânc? Îl chestionez gânditor.

– O să ai tot ce îți dorești inima, numai să-mi spui.M-am gândit că va fi dificil să strecor mâncarea din bucătărie aici și până la urmă va bătea la ochii.

– Atunci, geniule cum ai să faci?

– O să comand mâncare mereu pe motivul că îmi place cum pregătește o anumită firmă...?

– E cam tras de păr, dar bănuiesc că e mai plauzibil decât ,, hrănesc vrăbiile și motanul vecinului care vine în fiecare dimineață la geam", îi răspund scurt.

– Să ști că acea bruscă idee chiar mi s-a părut bună! Își întări Rin creativitatea.

– Sigur, acum nu mai pierde timpul și pregătește-te să îi întâmpini, propun împingându-l de la spate aproape de scări.

– Bine, bine, te las singur, dar să fi cuminte!

– Oh, haide! Ce aș putea să fac aici fiind singur?

– Să te masturbezi cu gândul la mine, adică vom sta câteva ore depărtați, zise direct.

Am roșit vizibil fără să vreau și l-am înghiontit iritat.

– Ți se pare că sunt genul care să facă asta?! Pufnesc eu strâmbând din nas. Nu ești cine știe ce chestie! Îi răspund răutăcios întorcându-mi capul în altă direcție.

– Am înțeles... bănuiesc că o să caut să mă culc cu cele care tânjesc după mine ca după lumină atunci.
Măcar pentru alea sunt o chestie cu importanță.

Mă încrunt și îl apuc de obraji după care pe un ton serios îi mărturisesc:

– Nu am zis că pentru mine nu ești important! Și nu mai face glume de genul acesta că mă supăr! Să fie clar că nu te împart cu nimeni, tu ești al meu.

– Gata iubire, potolește-te! Nu aș avea cum să fiu al altcuiva vreodată. Îți exprimi dorința ascunsă cam subtil, însă stai calm că avem timp de joacă și zilele astea, rostește jucăuș în timp ce urcă scările.

– Perversule! Ugh, să nu mă lași să mă plictisesc aici prea mult! Îi replic urmărindu-l cu privirea.

– Bineînțeles că nu, dar dată viitoare vezi că îți complic treburile.

Imediat ce iese și închide trapa din tavan mă așez pe fotoliu moale în dreptul măsuței de studiu.

Locul ăsta era bine luminat și chiar primitor.
Părea o idee interesantă să-mi petrec timpul ascuns aici, deși nu era chiar de preferat.

Aveam să petrec singur marea parte a timpului, iar singurele ocupații îmi erau telefonul și studiul.

Dispuneam de o mică bibliotecă aranjată ca la carte, cu cărții stufoase, bine detaliate ce te făceau să crezi că nu cunoști nimic într-adevăr.