Sentimente încurcate?

27

Makoto's pov.

Într-o ținută simplă, dar bine aleasă, mama mea părea că tocmai terminase o întâlnire.

Am ales să înaintez cu Rin de mână fără pic de ascunziș și când am ajuns în dreptul ei, n-am putut să trec indiferent, cu toate că asta dorea Rin care deja începuse să se tensioneze.

Din obișnuință mai mult parcă, buzele mi-au părăsit un ,, bună mama'', la fel de cald ca înainte.

Femeia cu părul prins intr-o coadă împletită, mă privi străină.
Părea că nu îmi observase prezența și nici n-ar fi dorit sa o facă.

– Frumos e cum apari fix la momentul potrivit, special pentru a strica dispoziția cuiva.

Am tăcut și am privit-o profund cu intenția de a vedea ce mai urmează să-mi reproșeze.

– Nu înțeleg de ce mă privești ca și cum ai vrea să te invit înapoi acasă. Eu și tatăl tău suntem destul de hotărâți în decizia luată și chiar vrem să te anunțăm că poți reveni numai atunci când ți s-a limpezit mintea cum trebuie.
Și ce-i cu vestimentația asta?!?

– Aveți o minte așa înapoiată încât până și dinozaurii se miră. Mamă cred că va fi nevoie să vă repet de peste o suta de ori că îl iubesc și tot nu o să înțelegeți, îi răspund obosit.

– Băiete, ai puțin respect de cea care te-a purtat 9 luni cu gândul că vei ajunge cineva cândva, iar când colo....ajung să cred că de acum încolo asta este clar imposibil.

– Dumneavoastră vă auziți? Interveni Rin total revoltat.

– Tu cine mai ești și ce mai vrei de ai tupeul să te bagi in discuția dintre mine si așa zisul ,,fiul meu"?
Se răsti mama privindu-l atentă pe cel de lângă mine.

– Eu sunt iubitul lui și am atât dreptul cât și tupeul să mă bag în conversație deoarece în primul rând am fost aici de la început și am stat să îți ascult cuvintele nedemne de o adevărată mamă, iar în al doilea rând tu arunci vorbe fără a-ți păsa că îl rănești emoțional mai mult decât fizic, în ciuda faptului că nu o arată!

– Tu... cumva ești fiul Hanei?
Nu cred că fiul unei prietene de afaceri a ajuns la fel ca fiul meu și culmea, cu fiul meu!

– Mă bucur că măcar memoria nu vă înșală, dacă umanitatea tot lipsește.

– Așa se face deci? De-abia aștept să fiu prima care îți anunță relația familiei tale.
Dânsa pe tine probabil te va pune la punct mai mult decât crezi și așa probabil Makoto își va reveni și el.

– Cât de drăguț și subtil te poți face singură incapabilă de dat o educație bună.

– Vezi-ți de lungul nasului și de studiile tale! Am mai mulți ani decât voi doi la un loc!

– Se vede, stați calmă, adică nu degeaba vă dăm noi lecții!

Pufnind și strâmbând din nas mama plecă fără a adăuga vreo altă vorbă, lăsându-ne mâhniți de asemenea discuție.

– Rin, mama când spune ceva nu glumește și pentru a ne despărți chiar știu că îți va anunța părinții. Ce vom face dacă nici ei nu sunt de acord? Mă adresez eu lui Rin pe un ton plin de descurajare și neliniște.

– Uite, numai că ne-am întâlnit acum cu ea și am dat cărțile pe față nu trebuie să ne sperie pe viitor.Vreau să profit de această seară petrecută în compania ta și să lăsăm măcar acum grijile deoparte.

– Cred că știu ce zici, ai dreptate...

Am intrat în pizzerie și după ce ne-am așezat la o masă am început să studiem fișa înmânată cu toate felurile de pizza.
Fără să stăm mult pe gânduri am ales ceva ce părea gustos pentru amândoi și am așteptat să o pregătească, între timp continuând să stăm de vorbă.