Sentimente încurcate?

14.

În fața mea era chiar fosta. Trântită la pământ cu un băiat ce o lovea fără milă.
Fără să mă gândesc prea mult, m-am băgat în fața ei, împingându-l pe nenorocit.Acesta se dădu câțiva pași în spate după care se repezi spre mine.

I-am prins încheietura mâinii când a vrut să mă lovească și i-am întors brusc brațul la spate.
L-am îngenuncheat, dar totuși acesta continuă să se zbată, înjurând și blestemând fără pic de reținere.
Mi-am întors privirea către fosta mea ,,iubire" ce se uita cu frică la noi, așteptând să vadă ce se va întâmpla.

Părea obosită și avea ochii umflați de plâns.Mâinile ei ce tremurau incontrolabil erau strânse în jurul abdomenului, iar în genunchi avea mici julituri ce sângerau.

L-am pus complet la pământ pe băiat și am scos telefonul să sun la poliție pentru că altă idee într-o astfel de situație nu aveam.Era ușor de înțeles că fosta mea tocmai fusese abuzată atât fizic cât și verbal.

                              (...)

– Vom trimite imediat un echipaj, vă rugăm să așteptați! îmi răspunse vocea de la celălalt capăt.

După ce am terminat de vorbit, am închis telefonul și l-am băgat în buzunar.Mă uitam la chipul ei palid și la ochii roșii.Îmi făceam cumva un plan în minte, însă nu știam dacă să încep o discuție, să mă bag în seamă cu ea sau pur și simplu să fiu tăcut și să aștept cuminte echipajul ce era în drum spre noi.

Mă gândeam serios să o întreb ce a pățit și anume cum a ajuns în situația de față, dar totuși am decis să păstrez liniștea.Să nu-mi mai bag nasul în treburile ei.Știam prea bine că dacă ajunsese să fie abuzată înseamnă că nu stătuse la locul ei.

Mi-am ridicat privirea către strada pe care trebuia să apară din secundă în secundă poliția, continuând să-l țin cu brutalitate la pământ pe băiat.

În câteva minute, doi bărbați solizi îmbrăcați în uniforme negre apărură lângă noi.Unul dintre polițiști la luat pe băiat și la încătușat pe loc, iar celălalt a ajutat-o pe fosta să se ridice și i-a cerut să meargă la secție pentru a declara toate cele întâmplate chiar și cu cele mai mici amănunte.

Ambii m-au salutat politicos înainte de a pleca și deasemenea am salutat și eu la rândul meu.
M-am așezat înapoi la trunchiul copacului și mi-am închis ochii parcă vrând să uit ce tocmai văzusem.Simțeam că oarecum mă afecta și nu îmi prea plăcea acest lucru. ,,Am zis că uit de ea, am zis că nu mai dau ochii cu ea, am zis că nu mă mai bag în viața ei!!!" - mi-am repetat continuu în cap în timp ce îmi strângeam câteva șuvițe de păr în pumn.

Am vrut să dau uitării trecutul deoarece niciodată n-am găsit ceva bun în el, însă totuși uite că mă întâlnesc iar cu el.
Din trecut înveți și odată ce ai învățat poți să uiți restul, așa văd eu lucrurile.
Mi-am așezat mâna dreaptă pe iarba fragedă și am început să mă joc cu câteva firișoare privind trist cerul.

                           (...)

Pedalez rapid fără să țin prea mult cont de semafoare, dar în același timp sunt atent în toate părțile.Se prea pare că mi-am pierdut timpul din nou fără să-mi dau seama.În capul meu era o agitație de nedescris când mă gândeam că următoarea zi va trebui să conduc 5 ore în continuu, iar probabil somnul, cu un asemenea stres, nu-mi va fi foarte odihnitor.Mă gândeam la traseul ce urma să-l parcurg și la subiectele tâmpite pe care le voi discuta cu Mio.

                           (...)

Intru val-vârtej în casă și trântesc ușa în marea mea grabă.Mă îndrept spre living, dar înainte de a-mi deschide gura să le zic ceva părinților, mă opresc instant când îi văd adormiți pe canapea.Opresc televizorul și închid atent ușa în spatele meu după care urc către camera mea.Îmi pregătesc câteva schimburi și fug la duș.

Eram transpirat în ultimul hal, iar la prima vedere puteai spune că m-a plouat torențial.Ciorchini de sudoare se prelingeau pe fața și pe pieptul meu.Mi-am aruncat hainele într-un colț al băii și am început să mă spăl.
Mi s-a făcut pielea de găină când apa călâie mi-a atins corpul mult prea înfierbântat.Mi-am strâns ușor pumnii pentru a încerca să mă obișnuiesc cu temperatura, lăsându-mi câteva minute capul în jos ținându-mi ochii închiși.

După duș m-am îmbrăcat și am sărit direct în pat, dar nu înainte de a îmi seta alarma pentru ora 8.
Am avut grijă să îl alint puțin pe Shiro înainte de a-mi închide ochii și de a mă lăsa purtat în lumea viselor și speranțelor.

Vis:

Se făcea că mă dădeam într-un leagăn într-o frumoasă poieniță parcă desprinsă din basme.
Nu eram singur, căci la numai câțiva pași îmi puteam observa părinții ce stăteau pe o pătură foarte colorată.Îmi zâmbeau larg și cu o deosebită căldură.Am vrut să mă dau jos din leagăn, dar ceva părea că ține neapărat să mă oprească.

Simțeam cum eram împins din ce în ce mai tare de la spate și cum vântul începea să se transforme dintr-o simplă adiere într-o adevărată vijelie.Mi-am închis ochii așteptând oprirea vântului.

Odată ce am simțit că se potolește tot, am deschis ochii timid și am observat că părinții mei dispăruseră.Însă două siluete se puteau zări în depărtare.M-am dat jos din leagăn și am început să alerg cât am putut de repede către ele.
Cu cât alergam mai mult cu atât acele siluete se depărtau mai mult.
Am continuat totuși să alerg spre ele până când.....

Hei,îmi cer scuze că v-am lăsat să așteptați atât și acest capitol nu a apărut prea repede.
Sper că nu v-am plictisit și că nu ați uitat povestea.Știu că acest capitol a fost cam scurt..
Vă mulțumesc pentru susținere și vă transmit îmbrățișări ❤️❤️
P.s: Am emoții pentru următorul capitol și vreau să vă anunț de pe acum că nu știu sigur când îl voi posta.✌🏻🙂