Brunetul

CAPITOLUL 27

Încep și eu sa mănânc. Mâncarea chiar era buna. Câteodată este comestibila,dar dacă as fii avut altceva în momentele alea posibil nu as fi mâncat-o. Dar acum nu ma pot plânge, e chiar decenta.

-Și, ce faci in seara asta?, întreabă Vanne

-Stau în camera cel mai probabil. Sau îl întreb pe Nath dacă vrea sa ieșim, zic eu

-Pai nu ai vrea sa ieșim la o ciocolata calda?,zice ea

-Vanne, nu mai încerca. Chiar nu vei reușii sa ma faci sa ma îndrăgostesc de tine, zic eu

-Încercarea moarte n-are Levi!, zice ea

-Bine, zic eu

-Deci ieșim?,zice ea

Îmi iau telefonul. Vreau sa îl întreb pe Nath dacă e ok cu asta.

Levi:Nath. Poți vorbii?

Trimit mesajul și ma uit la el. Își ia telefonul de pe masa și se uita la mine.

Nath:E totul în regula?

Levi:Pf..

Nath:Spune ce e.

Levi:Vanne. Vrea sa ieșim la o ciocolata calda.

Nath:Și eu ce as putea face?

Levi:Pai vreau sa știu dacă ești ok cu asta. Nu te gândii ca vreau sa ies cu ea. Doar ca ma freacă la cap sa ies cu ea.

Nath:Nu trebuie sa ma întrebi.:)E viata ta. Asuma-ti alegerile. Levi, nu suntem împreună să-mi cer acordul.

Înghit în sec. Cuvintele, sau ma rog, mesajele de genul, dureau enorm. Eu încă speram ca lucrurile sa revină la normal, pentru ca și el a început sa îmi dea semne ca încă ma place, și acum îmi spune ca nu suntem împreună și ca nu ii pasa dacă ies cu altcineva.

Levi:Știu ca nu suntem împreună...

Nath:Atunci?

Levi:La naiba Nath! Parca nu ai știi de ce ți-am scris. Nu vreau sa te superi pe mine sau sa crezi ca îmi place de Vanne.

Nath:Levi, înțelege. Poți ieși cu cine vrei, ești liber acum! Nu mai trebuie sa îmi ceri părerea sau sa îți pese dacă ma supăr sau nu.

Levi:Huh?...Am crezut ca îți revii la normal. Ca o sa fim din nou ca înainte...Dar se pare ca ție chiar nu îți pasa. Îmi cer scuze ca te-am deranjat. De acum chiar ca nu o sa o mai fac. Scuze încă o data de deranj.

Zic și închid telefonul. Aud cum vibrează, semn ca am primit un mesaj, dar nu ma uit. Ma uit la Nathan care se uita cu o fata căzută la mine. Ii zâmbesc și îmi întorc privirea la Vanne. Îmi pun mana peste mana ei și ii zâmbesc din nou.

-De fapt chiar mi-ar plăcea, zic eu

-Serios?, zice ea

-Da, zic și zâmbesc

Vanne își împletește degetele cu ale mele și începe sa mănânce zâmbind. Ma uit din nou la Nath care se uita la noi. Ii zâmbesc din nou și vad cum scrie ceva apoi îmi aud telefonul cum vibrează. Se uita iar la mine. Îmi iau telefonul și ma uit la mesaje din bara, cat pot vedea din ele.