Parcă suntem în moarte clinică,
Nimic nu se mai frământă sau se zbate în noi,
Nimic nu mai e acum
Sau vioi.
Parcă suntem în moarte clinică,
Cadavre vii cu ochii goi,
Hoituri ce-și târăsc organele moarte
Prin spută și noroi.
Suntem stârvuri abandonate,
Pe canapele, în parcuri și-n pubele de gunoi,
Aruncați de-a valma, peste birouri,
Lăsați să ni se topească frumoasele chipuri
Sub lămpi încinse,
În camere ample, închise.
