Pe podeaua din lemn,
Gemând de apa picurândă din norii triști,
Stau ucigându-mi gândurile funebre, din nou.
Cu aripi negre, cu zâmbet nebun,
Un înger din gheață și un înger din fum,
Se apropie de mine,
Lancele fluturând,
Iar eu, omul nebun
Cu nestăvilită sete de cunoaștere,
Prind îngerii de brațe, smucind și spunând,
>Aici sunt, vă așteptam de mult<
Nu mai am nici un ultim gând.<
