Un singur pas greșit,
Și lama ochiului meu
Ți-ar putea tăia trupul în două,
Trupul tău fin, de mătase,
Care calcă pe pleoapele mele,
Ce sunt în afara ființei mele scoase.
Un singur pas greșit,
Și mâna mea ar putea da drumul ființei tale
În neantul cu crevase ale uitării...
De acolo nu știu cum o să mai revii.
Un singur pas,
Și totul va fii irecuperabil,
Ființa ta, iluzorie deja în planul privirii mele,
Se va putea contopii
Cu mine însumi formând androginul suprem...
Un singur pas ne mai trebuie, iubito.
