Afară, rafale de vânt ne taie nemurirea în două
Adăpostește-mă în brațele tale...
Iubito...mă plouă.
Afară, neîncetat plouă,
În cavou, renaște o lume nouă.
În brațele tale, mă strângi
Cu mâna stângă si cu pleoapa drepată,
Calm mă atingi.
Cu ochiul tău stâng,
Cu degetele mainii mele dreapte,
Închid nemurirea într-un ultim gând.
În cavou, carnaval de dureri și tristeți
Iubito, suntem isteți...
Ne ascundem de lumea veche, de afară
Nici tristeți, nici fericiri
Aici, în cavou, nu ne mai omoară.
Suntem nemuritori, iubito
Tu ai nemurirea pusă în raft, chiar lângă a mea
Nemuritori...
Nemurire
În cavou, putred
Dezamăgire.
