Nu stiu cat era ceasul, tot ce stiu era ca m-am trezit, nu credeam ca o voi face vreodata, la cata bataie am primit, credeam ca mormantul va fi al meu, dar nu, sunt "bine".
Vedeam ca sunt intr-un spital cu o asistenta langa mine dar nu ma puteam misca, defapt nici nu am incercat.
Se alarma dar nu intelegeam de ce, ceea ce am vazut e ca Thomas nu era aici, ceea ce m-a facut sa ma linistesc
Revine asistenta, se apropie si imi spune:
-Imi pare rau, dar vi-a murit copilul..
Stai ce??? Copilul, ce naiba?
-La ce va referiti? Spun eu ragusita si cu lacrimi in ochi
-L-am scos, nu mai este in corpul tau..
-Dar domnisoara, nu am fost insarcinata!
-Ba da, ai fost dar nu ti-ai dat seama..
Deci eu tot timpul acesta am purtat un copil in pantece si este al lui Thomas?
Incep sa plang cand stiu ca mi-a murit copilul, stiam ca trebuia sa ma sinucid.Doamne ce prostie am facut.Copilul meu...
-Thomas, unde este?
-Nu este aici dar mi-a spus sa iti las acest bilet
-El stie ca am avut un copil?
-Da..
