Demonii: Secretul

Prolog

            M-am trezit cu greu în dimineața asta. Nici nu e de mirare, având în vedere beția trasă cu o seară în urmă. Și cam ăsta ar trebui să fie efectul galeții în care mi-am pregătit băutura. Aviz amatorilor care vor să combine whisky, absint, vodka, gin si vin vechi de 20 de ani. Nu o faceți! O să vă doară capul a doua zi. Asta ca să nu mai vorbesc de respirația de hoit pe care o veți avea în gură a doua zi.

            Privirea mi-a căzut pe calendar și am început să-mi aduc aminte câteva lucruri.

            Cum ar fi faptul că astăzi împlinesc 18 ani. Apoi mi-am adus aminte că nu o să pup petrecere de majorat. Asta mi-am organizat-o eu aseară, că din partea lui Jack nu pupam nimic. Fatalitatea face ca la scurt timp după Revelion să am un scandal urât cu cel care îmi e tată, așa că varianta în care el îmi va organiza așa ceva să cadă. Oricum ar fi, nu mă plâng. Am fost pus în temă, și, cu puțin ajutor tot din partea lui, care mi-a tras câteva sfori, îmi așteptam cadoul care trebuia să vină de la Poliție, dacă nu a și venit deja. Vorbesc despre permisul meu de conducere.

            Am așteptat ziua asta, de 18 iunie, plin de nerăbdare, pentru că este ziua în care aveam să-mi primesc carnetul de conducere, nu pentru că făceam 18 ani și deveneam adult în acte, ci pentru că aveam să pot să conduc legal, fără grija că aș putea fi oprit de Poliție. Iar pentru azi aveam planuri mari.

            Ca de exemplu, să merg în pădurea de la marginea de vest a orașului Cluj-Napoca despre care toată lumea spune că este blestemată. Pădurea Hoia-Baciu. Nu prea credeam asta, dar speram să văd măcar fantoma unui hamster pe acolo.

            Am iubit paranormalul dintotdeauna și cred că nu există legendă pe acest Pământ de care să nu fi auzit sau pe care să nu o știu. Când venea vorba de spus povești de groază în jurul focului, mereu eram primul.

            Ador să văd fețele speriate ale băieților care vor să joace tare, făcând pe neînfricații și tremurând mai ceva ca niște chihuahua care au mai și stat în frig, dar în special mutrițele fetelor speriate de poveștile mele, care țipă și se ascund fiecare pe unde pot.

            Cert este că atunci când am menţionat prietenilor mei plimbarea pe care vreau să o fac în această pădure, nici unul nu a vrut să meargă cu mine. Am bănuit eu că gașca mea de prieteni este la fel de curajoasă ca un cârd de găini, dar nici chiar așa. Măcar unul ar fi trebuit să spună că vine cu mine. Din acest motiv am contractat și o boală. Cotcodăceală cronică acută. În ultimul timp, de fiecare dată când mă întâlnesc cu ei, mă apucă crizele.

            O dimineață de luni prelungită m-a făcut să plec la pădure abia la amiază. Am luat mașina tatei, care a trebuit să plece la servici fără ea. Acum se naște întrebarea „De ce să fii nevoit să pleci la servici fără mașină?”. Pentru că e aglomerație, vă spun eu de ce.

            Ba nu e deloc așa. Adevărul este că sunt un fiu iubitor și am avut grijă să-i scot borna de la baterie cu o seară în urmă. Cum el nu are tangențe cu ceea ce se află cub capotă, eu nu mi-am făcut griji că s-ar putea uita.

            Am plecat acolo fără să mai spun cuiva. Indiferent pe cine aș fi anunțat, ar fi încercat să mă oprească, așa că nu avea rost. Tatei nici măcar nu i-am spus ce aveam de gând să fac. Când auzea de legende, parcă devenea alt om. Refuza orice avea legătură cu legendele, ca și cum s-ar fi temut de ele. Și ar fi fost o prostie din partea mea să-l anunț că plec într-un loc despre care circulă legende cu mașina pe care el o crede stricată, nu?

            ***

            Am ieșit din mașină și am trântit portiera fără să vreau. Am fost luat prin surprindere de modul în care arătau unii copaci. Păreau să se încolăcească în jurul lor sau al altor copaci. Alții parcă se îmbrățișau. Am scuturat din cap încercând să mă eliberez de ideile preconcepute cu care venisem aici. Pădurea asta era specială într-un mod bizar. Nu știu ce s-a întâmplat, sau ce secrete se ascund aici, dar cu siguranță nu aveam să pierd timpul privind-o din exterior.