La literatură, când ne-a pus să vorbim despre acea poezie de dragoste, tu ai ridicat mâna.
"Cred că poetul a vrut să afirme că dragostea lor spera să fie eternă și să nu se piardă în abisul întunericului. Însă din pacate, ființa iubită nu a fost la fel de atașată de acesta, părăsindu-l cu prima ocazie, arătându-i cât de fragil ne este sufletul odată ce își pierde <<așa zisa>> jumătate." ai spus.
Știam că vorbești despre ea. Am oftat, observând cum te-ai uitat spre ea, însă aceasta nu te-a ascultat, având caștile în urechi, butonându-și telefonul.
Nu o poți judeca. Cum nici eu nu te pot judeca pe tine pentru ceea ce-mi faci.
CITEȘTI
17 day until the suicide (III)
Short Story"Îmi frângi inima, dar eu tot te iubesc." All right reserved 2015 ©GeorgiaIordache