17 day until the suicide (III)

[8]

Ai întârziat din nou la ora. Iar a trebuit să stai un mine în ultima bancă. Însă nu părea că te deranjează, cel puțin nu ca înainte. Ți-am evitat privirea aproape toată ora, încercând să fiu atentă la propriul caiet.

Până atingerea ta mi-a provocat mii de fiori. Mi-ai atins bărbia, mutându-mi capul spre tine, obligându-mă să te privesc. Tremuram.

"Cine te-a rănit, Jess?" m-ai întrebat în șoaptă, privindu-mă confuz și surpins.

"Nimeni. Nu știu despre ce vorbești." m-am bâlbâit, nu am reușit să te conving.

Ți-ai mutat mâna pe obrazul meu, stergând din fondul de ten cu degetul mare.

"Esti vânătă! Jess, cine te-a lovit în halul ăsta?!" se răstește în șoaptă pentru a nu fi auzit de profesor. Nu am vrut să îți răspund, așa că am tăcut, lăsându-mi privirea in jos.

Urăsc să te mint, mai ales când trebuie să te privesc în ochii.

"Betivul acela a facut-o, nu-i asa?" vocea ta era atat de ingrijorata si nervoasa, atat de ... ireala. Am inchis ochii, o lacrima, scurgandu-se pe obraz, atingandu-ti degetele. Mi-ai sters-o, iar apoi te-ai apropiat.

Mi-ai sărutat fruntea.

"Nu o să îl mai las să te rănească, Jess. Promit." cuvintele tale m-au făcut să zâmbesc și să dau frâu liber lacrimilor. Știam că mă minți, însă apreciam că totuși încerci. Mi-aș fi dat viața pentru o astfel de minciună.