Trecutul trebuie acceptat pentru a putea trăi prezentul și privi spre viitor...Ava și David au acum ceva pentru care să lupte din toate puterile lor.
Cartea vine ca o continuare a primului volum.
Vă îndemn să lăsați comentarii și impresii după cap...
Ops! Esta imagem não segue as nossas directrizes de conteúdo. Para continuares a publicar, por favor, remova-a ou carrega uma imagem diferente.
Doar se uita la mine si nu spune nimic. Se ridică încet și merge la baie închizând ușa în spatele lui. Bubuiturile care se aud mă fac să tresar, dumnezeule....sper să nu fi pățit ceva. Sar din pat ca arsă și intru peste el, oglinda sparta îmi atrage prima data, apoi sângele de pe jos. - Stai! îmi spune, și arată spre podeaeaua pe care erau împrăștiate ciorburile de la oglindă, nu vreau să te rănești... își lasă privirea în podea și se sprijină cu brațele dechiuvetă. Nu mai fac un nici un pas, stau și îl privesc doar, îmi dau seama că l-am rănit când i-am aruncat așa cuvintele... - De ce nu mi-ai spus....? Întreb încet. -Hm ... da din cap si își ridică privirea pentru a-și vedea reflecția distorsionată din ciorburile rămase pe perete... Din o mie de motive... spune rămânând nemișcat. - A venit la mine la ușă exact când mă pregăteam să merg din nou la spital David... Am crezut că ești tu...spun arătând spre el. Își întoarce puțin privirea și mă analizează o clipă.. - Ce ... ce a făcut? ... ce a zis? Strânge cu putere marginea chiuvetei până palma i se albește. Îl omor... spune lăsând iar caul între umeri și făcând un ușor balans al trupului de parcă ar fi gata să dărâme ceva... - Nu spune asta... șoptesc apropiindu-mă de el ușor pentru a nu calcă pe ciorburi. E fratele tău... și nu a zis nimic, adevărule că atunci când și-a deschis gura mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Nu era vocea ta... Când ajung lângă el se întoarce spre mine și își strecoară palmele pe sub halat și mă trage spre el. -Hei ... ușor , spun când mă lipesc de pieptul său. Nu vreau să te rănești. - Nu îl vreau lângă tine... Neg din cap . - Nici eu... trebuia să îmi spui, continui eu incet în timp ce îi ating pieptul cu degetul arătător, expiră zgămotos și închide o secundă ochii.
- Știu...la dracu , scoate printre dinții încleștați, știu că ar fi trebuit să îți spun. Îmi cuprinde fața în palmele sale și își apropie buzele de ale mele... te vrea, acum te vrea pe tine...
- Acum?
Îmi dau seama că Damon a dus competiția aceasta dintre frați mult prea departe, dar felul în care David a accentuat cuvântul acum...
- Ca să nu crezi că îți ascund ceva, îți spun direct...
- Te rog... spun pe nerăsuflate, este tot ce îmi doresc de la el, să îmi spună și mie ceva despre el, orice, mai ales dacă sunt lucruri care mă privesc personal.
- Kate era însărcinată...
Mă uit la el și înțeleg că vorbește despre perioada în care a lucrat în armată, la operațiuni speciale SEAL.
- Nu pot spune sigur că era al meu, el susține că ar fi putut fi al lui...
Rămân cu gura căscată, ce aș putea spune acum? Și cum ea e moartă, nu va ști niciodată adevărul.
- Am crezut că pot să ...să te țin departe de el, să ...nu mai spune nimic ci mă sărută apăsat pe buze și mă trage spre el, cămașa de mătase nu poate opri căldura pe care o emană corpul lui...nu înțeleg cum de poate să declanșeze atâta pasiune în mine printr-un simplu sărut.
