Eu: De ce m-ai sărutat?
El: Nu știu! Poate așa mi-a venit!
Eu: Cum adică așa ti-a venit? Daca îți vine sa săruți pe cineva pe strada, te duci la primul om sau vampir pe care-l întâlnești si-l săruți?
El: Nu, doamne ferește! Cum sa sărut eu pe toata lumea. Si in plus, tu ești si foarte frumoasa!
Eu: Ahhh....
El: Nu este frumos sa nu bagi in seama persoanele de lângă tine când vorbesc. Așa ca trebuie sa îmi răspunzi când vorbesc, ca semn ca mă respecți, pe mine si pe ceilalți! spune el ca si cum ar fi fost cel mai înțelept om de pe pământ
Eu: Daca ai terminat cu morala asta, pot sa mă duc acasă? ii zic eu plictisita
El: Cum adică sa te duci acasă?
Bun, deci asta e prost sau e prost? Ce nu înțelege din expresia ,, vreau acasă" ?
Eu: Eu vreau sa merg acasă, mers înseamnă sa pui un picior in fata celuilalt si se transforma in mers, si acasă înseamnă locul in care am crescut. Cred ca ti-am explicat destul de bine ce vreau.
El: Nu sunt prost, știam ce vrei sa spui, dar voiam sa știu de ce?
Eu: Pentru ca nu este treaba ta !
El: De ce ești așa rea?
Eu: Nu poți fii bun într-o lume in care oamenii (vampirii) sunt rai si așteaptă oportunitatea de-ați lăsa garda jos si sa te lovească acolo unde doare cel mai tare. Fiecare persoana are un punct sensibil si ei așteaptă sa ti-l arați ca sa te distrugă. Acum daca nu te superi, vreau sa plec acasă, deoarece mai am si o sora mai mare. ii spun cu dispreț
El: Oauuuu, ce cuvinte profunde. Dar nu toata lumea e rea, mai sunt persoane care încă au suflet.
Eu: Da, dar eu nu am întâlnit pana acum, însă si acele persoane au in ei răutate, de asta se ascunde după o masca, cum ar fii bunătatea. Acum daca nu te superi, spun si vreau sa mă ridic dar mă trage înapoi, vreau sa plec.
El: Nu pleci nicăieri! Ești a mea! Nu o sa-ti dau drumul! Doar A MEA!
Eu: Hooo, Hulk junior! Te-ai lovit la cap si nu te-am văzut eu?? De când sunt eu A TA?
El: Din totdeauna! Doar A MEA!
Eu: Asta sa o crezi tu! spun si mă ridic din brațele lui îndreptându-mă spre ușa, dar mă prinde de mâini si mă întoarce cu fața spre el, acum stand lipiți unul de altul.
El: TU NU PLECI NICAIERI! INTELES???
Îmi era așa frica, dar cu toate astea, nu m-am lăsat si i-am dat un genunchi acolo unde nu răsare soarele. El se apleacă de durere, si asta este șansa mea sa plec. Dar nu puteam ca înainte sa plec, sa nu fiu un pic sarcastica. Doar eu si sarcasmul suntem surori la catarama.
Eu: Mai bine chemi pe cineva, ca s-ar putea sa nu mai mergi doua zile, draga! astea fiind spune, am tulit-o pe ușa căutând ieșirea castelului, care spre norocul meu am zărit-o destul de repede.
Am ieșit din castel ducându-mă spre poarta mare de fier, care spre surprinderea mea, era deschisa. Am ieșit pe ea, direcția mea fiind dulcea mea casa.
Sunt de 10 minute in pădurea asta uriașă, care desparte castelul de oamenii, si mă învârt in cerc in căutarea ieșirii, care pare ca s-a ascuns special de mine ca sa mă mănânce animalele sălbatice.
20 de minute!!!! Au trecut 20 de minute de când sunt in pădurea asta nenorocita!! Încep sa-mi pierd speranța ca voi mai pleca de aici, si totul din cauza idiotului ala de Damian, care a mers cu viteza de vampir si nu am apucat sa văd pe unde o luam. La naiba cu tine Damian!
Moartă de obosită de atâta plimbat in cerc si cuvinte colorate aduse la adresa lui Damian si a lui Dimitri, care mi-a lăsat niște vânătăi de toata frumusețea pe brațe, m-am pus jos lângă un copac si priveam soarele cum apunea, gândindu-mă ce o sa fac in noaptea aceasta, singură, într-o pădure care nimeni nu știe ce poate ascunde. Stand așa frumos sub copac, pe cine păcălesc eu, stăteam ca o psihopata scăpata de la spitalul 9, dar trecem peste, am închis ochii încercând sa dorm, dar nu a ținut mult deoarece am auzit un foșnet venind din depărtare.
Îmi deschid rapid ochii, uitându-mă panicată in jur, încercând sa-mi dau seama de unde provine sunetul. Mă ridic de jos si pornesc cu pași mici către locul unde se auziseră zgomotul provocat. Ajunsa acolo am văzut ca se îndreptau către mine 4 oameni, sau speram sa fie oameni.
Tipul 1: Prințesa!
Tipul 2: Prințesa!
Tipa: Tăceți din gura, idioților, ca o speriați!
Tipul 3: Are dreptate Xenia, o speriați!
Xenia: Îmi place când îmi dai dreptate, Xander!
Xander: Nu te obișnui!
Eu: Scuze ca va întrerup cearta, porumbeilor, dar sunt si eu aici!
Ei: Nu suntem porumbei! spun ei la unison si ceilalți doi băieți încep sa rada
Ei: Nu te mai lua după mine! Tu te iei după mine! Gata, termin-o!
Eu si ceilalți 2 băieți pornim un ras isteric in care de abia mai putem respira.
Xenia: Nu mai râdeți, că vă scot ochii!
Noi: Gata, gata, am încetat! spunem noi cu mâinile sus in semn de predare
Eu: Cine sunteți voi, si de ce ăștia doi îmi spun prințesă? Si ce sunteți voi? Oameni, vampiri sau alte creaturi?
Ei:
#corectat
YOU ARE READING
Aleasa lui
ParanormalBună, sunt Emma Ross și totul a fost frumos pana sa apară vamipiri în viata mea. Într-o lume unde ființele magice sunt la orice colț, e greu să-ți pastrezi speranța că vei rămâne în siguranță. Dar ce se întâmplă când totul ia o întorsătură drastica...
