Aleasa lui

Capitolul 10

Xe: Pai, acel băiat s-ar putea sa fie.....

Ash: Fratele tău! Te rog nu mă arunca într-un copac sau să-mi dai iar cu un pumn în cap! spune el repede privindu-mă cu teama

Xe: Bravo tăntălăule! Trebuia să mă lași pe mine să-i spun! spune ea, aruncându-i o privire ucigătoare

Ash: Până îi spuneai tu murea si adidasul din piciorul meu! Mai bine acum decât mai târziu! spune el, Xenia oftând

Eu: Ce?........ spun eu uitându-ma uimită în gol , încercând sa procesez toate informațiile acumulate

Xa: Dar parca era mort? întreabă el derutat

Xe: Asta știam și eu! spune ea gânditoare

Eu: Nu mai înțeleg nimic! Să-mi explice cineva ce se întâmplă de fapt! spun eu nervoasa neputând sa procesez informațiile

Ash: Mai ții minte legenda care ți-a spus-o Xenia la început?

Eu: Da! spun sigura pe mine

Aron: După cum ții minte, în legenda spunea ca o sa se nască un copil care o sa aducă pacea pe pământ, acela fiind tu! Când mama ta a născut, a născut gemeni! De asta voi doi semănați! spune el așteptând un răspuns de la mine

Eu: Atunci avem aceleași puteri si o să aducem amândoi pacea-n lume?

Aaron: De fapt, nu! Tu te-ai născut după el, dar universul a ales să-ți dea ție puterile, de aceea tu ești aleasa care va opri războiul dintre rase, iar Rimon este un demon normal! îmi explică el

Eu: Wow.... am părinți și un frate, iar eu nici nu știam de existența lor! De ce?

Xa: După ce regina a născut, emanai o forță atât de puternică, încât mulți voiau să-ți facă rău doar pentru puterea ta!

Xe: Regele si regina, adică părinții tăi si ai lui Rimon, au decis sa te duca pe tărâmul oamenilor, si când o să împlinești vârsta de 18 ani, or să te aducă înapoi în iad!

Eu: Și de ce ziceți ca trebuia să fie mort?

Ash: Acum un an a suferit un accident de mașină când se ducea in lumea muritorilor! îmi explică el

Xe: Asta explica de ce nu a ajuns înapoi in iad când a murit!

Aaron: Da!

Eu: Chiar aș vrea să mai stau să-mi bârfesc viața, pe care, apropo nu o știam, dar ar trebui să plec până nu decide prostul ala de Dimitri sa mă dea dispărută si sa înceapă sa mă caute! Bye, bye !

Ei: Paaa! Si sa mai scoți niște informații de la el!

Eu: Okay!

Am plecat imediat de acolo căutând ieșirea din acea pădure, sperând să nu mă pierd si sa mă mănânce creaturile de pe aceste meleaguri, eu neputându-mi controla puterile .....încă.

*******

După ceva timp am ajuns în fața porților mari ale castelului, care lăsau persoanele să treacă în curtea castelului. Gardenii văzându-mă, mi-au deschis poarta imediat, eu intrând in curtea mare a castelului de o culoare gri. În fața ușilor de la intrare în castel, stătea un Dimitri nervos cu brațele încrucișate la piept si bătând ritmat cu piciorul de cimentul rece de jos.

D: De unde vii la ora asta? spune el, ca mai apoi sa se uite in jos la ceasul de la mână. E 7 seara! wow, ce repede a trecut timpul. Am stat 7 ore în pădure antrenându-mă.

Eu: Scuze, am pierdut noțiunea timpului! spun eu cu o voce mică

D: Ai pierdut noțiunea timpului 7 ore? spune el nervos

Eu: Daa!? spun eu cu un glas subțire sperând să mă creadă

D: Intră în castel! Acum! spune el venind înspre mine, apucându-mi mâna si trăgându-mă după el.

Eu: Heii! Pot sa merg și singură, nu trebuie să mă târâiiiii!

D: Gura! mârâie el. Voiam să-i mai spun ceva, dar am observat ca deja ajunseserăm în livingul uriaș al castelului, pe canapeaua de un roșu sângeriu, stând prea iubitul și frumosul meu frate , de care am aflat azi, tolănit pe toata suprafața ei.

Dar chiar semănați, nu glumă! spune prea drăguțul meu demon

Wow, ai decis sa apari și tu Abaddon! ii răspund eu sarcastică. Unde ai fost pana acum?

Ti-am pregătit coliva! Poate dacă o să reușești sa scapi cu viața de vampirul furios de lânga tine, nu o sa mai trebuiască să mă prefac că plâng la înmormântarea ta! spune el și puteam să simt ca avea pe față un rânjet cât China.

Sunt trezită din transa în care intru de fiecare dată când vorbesc cu Abaddon, de scumpul de Dimitri, care se uita la mine ca vaca la poartă nouă.

Eu: Ce-i de tot te uiți la mine? îl întreb răstit

D: Ochii t-tăi s-au făcut pentru o secundă negri! spune el bâlbâindu-se

Wow! Ti-ai mai descoperit o parte din latura ta de demon! intervine Abaddon

Taci! mă răstesc eu la el

Eu: Cred ca ți-ai imaginat totul! spun eu încercând sa-l fac să para ca i s-a părut totul

D: Ok!? spune el confuz

Ri: Încă nu ți-am aflat numele prințesă! Care este?

Eu: Emma! Acum dă-te mai încolo si nu mai sta întins ca nu am loc la ce mare ești! spun eu încercând să mă pun pe canapeaua pe care stătea el

Ri: Nu sunt mare! Sunt un zeu al pătrățelelor! spune el ofticat

Eu: A pătrățelelor de ciocolată? îl întreb eu amuzantă

Ri: Sunt o divinitate cu 8 pătrățele! spune el lăudându-se

Eu: Ha! Cred că ești atât de prost încât ai uitat că nu ai ceva pe tine și îți pot vedea pătrățelele. 

Re: Nu sunt prost!

Eu: Ai fost vreodată la școală? îl întreb eu serios

Ri: Da! Chiar am fost dat de mai mic la ea, și am absolvit-o la 15 ani! se laudă el

Eu: Da, nu prea pare! Dacă ai știi să numeri, ți-ai da seama ca ai doar 6 pătrățele, geniule! îi spun eu dându-mi ochii peste cap

Ri: Am greșit și eu odată, mare bai! La cum arăți, nu cred că ai terminat nici clasa a 10!

Eu: Aici greșești, domnule geniu! Dacă vrei să știi, am terminat liceul tot la 15 ani, deoarece si eu ca tine, eram prea deșteaptă pentru liceu! Si am făcut doi ani și de facultatea de medicină!

Ri: Iar eu a-
Toata cearta noastră este întreruptă de Damian care intra val vârtej în cameră având o față crispată.

Da: Avem probleme!

#corectat