Aleasa lui

Capitolul 21

Adam pov

Noaptea trecută a fost cea mai bună seară din viața mea! Foarte multe fete au trecut prin patul meu, dar nu m-am simțit cu niciuna așa bine. Inocența și nepriceperea ei poate excita orice bărbat, încă un motiv în plus să o țin departe de toți umblătorii cu sculă. Nu știu ce m-aș face dacă ar păți ceva sau cineva mi-ar fura-o. O iubesc prea mult ca să las pe cineva să mi-o ia.

Mă ridic ușor din pat, încercând să nu o trezesc. Mă duc la baie, mă spăl rapid pe dinți și pe fată și îmbrac ceva la nimereală. Ies din cameră și mă îndrept spre biroul meu să rezolv documentele care s-au adunat.

 După ceva timp sunt chemat de urgență la graniță prin link. Când ajung văd vârcolacii care au sarcina de a păzii granița, înconjurând ceva. Îmi trec ușor glasul, atrăgându-le atenția. Ei se întorc speriați spre mine și-și apleacă capul în semn de respect.

- Alpha! Am găsit această fetiță trecându-ne granița. spune vârcolacul pe care l-am pus șef

Mă uit la el apoi îmi cobor privirea spre fetița de vreo cinci anișori, cu rochia ruptă și murdară, cu părul tot încâlcit și ochișorii albaștri plini de lacrimi. Mă așez pe vine și îi fac semn să vină încoace. Ea se apropie încet, încercând să ocolească obstacolele ascuțite care pot să-i rănească și mai tare tălpile însângerate. Ajunge în fața mea și se uită la mine cu teamă. Îi apuc mânuța fragilă și mă uit în ochișorii ei albaștri ca marea.

- Cum te cheamă, micuțo? spun pe un glas jos încercând să nu o sperii și mai tare. Fata se uită terifiată la mine și își zice cu greu numele printre bâlbâieli

- Evelyne! spune un pic stâlcit din cauza bâlbâielilor

- Câți anișori ai tu? spun cu un glas domol

- 5!

- Și ce cauți singură prin pădure? Unde îți sunt părinți? 

- Am fugit de la orfelinat! Te rog, nu mă duce înapoi acolo!

- Nu te teme, nu te duc acolo! o asigur și mă ridic luându-i mâna micuță în mâna mea. - O să mergem la mine acasă să faci o băiță și să-ți schimbi rochița, să mănânci ceva dacă ți-e foame, da?

- Da! spune apărând un zâmbet micuț pe fața ei

Începem să mergem dar pe jos erau destule lucruri tari care puteau să-i rănească mai tare tălpile mici așa că o iau în brațe. În scurt timp ajungem și intrăm în vilă. Toți erau așezați la masă și și-au întors capul spre mine și puiul de om din brațele mele. Toți se uită îngrijorați la mine și așteaptă să zic ceva. O las jos, ea lipindu-se de piciorul meu de frică. Emma se ridică împreună cu Abby și se apropie de noi.

- Ea este Evelyne! A fugit de la orfelinat  și  fost prinsă când a trecut granița.

- Awwww, ce scumpete mică! spune Emma și o ia în brațe, învârtind-o, Evelyne începând să râdă. Un zâmbet mic îmi apare pe față la vederea imaginii acestea.

Emma pov

- Ți-e foame? îl întreb pe micul îngeraș din brațele mele, ea dând din cap negativ. Abby, ai niște haine pentru vârsta ei? o întreb

- Da! Le-am cumpărat am câteva luni pentru ziua surorii unei prietene dar m-am răzgândit și i-am dat altceva. spune ea rapid

- Adu-le și pregătește-le, până atunci eu pregătesc apa! spun repede și urc cu ea în brațe până în cameră, fiindu-mi prea lene să aștept liftul. O duc în baie și o așez pe marginea vanei. Dau drumul la apa și aștept să se umple , între timp adaug și spumant. O ajut să se dezbrace și o bag în cadă. Vine și Abby și începem să o spălăm amândouă. Când terminăm o scoatem și o înfășurăm într-un mare. Acum părul blond îi este curat, ochișorii îi strălucesc iar pielea alba și catifelată îi este curată. Îi dezinfectăm rănile de pe piciorușe și o îmbrăcăm. 

- Gata! spun și îi ating nasul, lucru ce o face pe ea și pe Abby care îi pieptăna părul, să chicotească. 

După ce Abby termină cu părul coborâm toate jos. Jos erau toți așezați pe canapea uitându-se la un film. Mă așez și eu lângă Adam cu Eve în brațe, Abby așezându-se lângă mine pentru a fii mai aproape de fetiță. 

- Iubito, mănâncă și tu ceva! Noi am mâncat cât timp îi făceai tu și Abby baie lui Evelyne. spune el cu un glas dulce

- Eve, vii să păpăm ceva? o întreb, ea aprobând din cap.

- Poate să pregătească bucătăreasa cev-

- O să gătim amândouă ceva! îl întrerup pe Adam. - Nu-i așa Eve? o întreb pe bombonica adorabilă din brațele mele

- Da! spune ea fericită

- Bine, acum mă simt ignorat! spune nervos în timp ce mă ridic și o dau pe fetiță jos din brațele mele. Chicotesc și mă aplec să-i dau un sărut scurt. Îi apuc mâna fetiței, mă întind și după mâna lui Ashton trăgându-l după mine în bucătărie.

- Hei! Mă uitam la film! spune supărat când ajungem în bucătărie

- Taci și hai să facem ceva de mâncare că după facem și desert. spun iar el începe să zâmbească

- Uhuuuu! Desert! Pe tine cum te cheamă? spune fericită

- Ce proști suntem! Noi nici acum nu ne-am prezentat! spun dându-mi o palmă peste față. Evelyne, eu sunt Emma, el este Ashton, spun arătând spre el, cel care te-a adus se numește Adam, iar cealaltă fată care te-a ajutat sa faci băiță este Abby. Ceilalți o să se prezinte singuri, așa o să aibă ocazia să te cunoască mai bine! spun frecându-mă la ceafă cu o mână. Poate că am uitat la câțiva numele, bine, poate la mai mulți, dar în apărarea mea, nici nu am stat cu ei ca să le folosesc numele. Dar nu am mințit în legătură cu ceilalți când am spus că îi las să se prezinte singur.

- Le-ai uitat numele, nu? întreabă amuzat

- Cine? Eu? Cum să fac asta! spun cu o voce subțire. - Bine, da! Le-am uitat numele! Dar nici nu am stat cu ei așa cum am stat cu tine, Aaron, Xenia, Xander! Nu mă poți învinovăți!

- Nu te teme! Nici eu nu le știu numele! Îs mulți! spune derutat

- Știu! Nici nu mă simt Lun-.... mă uit la fetița mică care aștepta să continui. Noroc că m-am oprit la timp. - Hai să facem ceva de mâncare, că mor de foame! schimb subiectul

- Ce facem? întreabă Ash

- Nu știu! Tu ce vrei să gătim, Eve? întreb cu glas duios

- Este ceva ce se numește spaghete! Am văzut pe o hârtie când eram la orfelinat. Putem să facem din alea te rog? întreabă cu o voce scăzută. Săraca! Nu a mâncat niciodată spaghete!

- Desigur că facem prințesă mică! spun așezând-o pe blatul bucătăriei.

 Îl pun pe Ashton să pună la fiert pastele în timp ce un fac sosul. După ce am prăjit carnea, am adăugat sosul de roșii peste și le-am amestecat. Pastele erau fierte, trebuia doar să le mai scurgem de apă. Sosul era deja gata, pastele erau fierte , am adăugat sosul, le-am amestecat și spaghetele sunt gata! 

- Dar în poză arătau diferit! Era ceva rotund printre ele! spune copila confuză

- Crede-mă drăguțo, astea sunt mult mai bune!

- Are dreptate! spune Ashton care avea gura plină, făcând-o pe Eve să râdă. Am urcat-o pe scaun, deoarece scaunele din bucătărie sunt înalte, până și eu mă urc greu pe ele. Cred că de asta nimeni nu mănâncă în bucătărie.

Între timp ce mâncam se aude o bătaie în ușă. Am continuat să mănânc în continuare crezând că va răspunde altcineva, dar bătăile erau tot mai insistente. Mă dau cu grijă jos de pe scaun și mă îndrept spre ușă. Toți se uitau la televizor de parcă nimeni nu a bătut în ușă. Nici pe mine nu mă bagă în seama. Deschid ușa și tot ce mai apuc să văd este negru.

Capitol needitat! Îmi pare rău dacă v-a plictisit! <3