Aleasa lui

Capitolul 25

                                                                         

                                                                              ~Adam~

Ecranul aprins al laptopului îmi arată imaginile înregistrate de camerele video de acum o săptămână. Avea dreptate. A locuit aici. Emma e perechea mea.

Mă îndrept cu pași rapizi spre camera mea. Încerc sa deschid ușa si să intru cu cât mai puțin zgomot. Mă uit la fata pierduta in așternuturile patului. Mă așez cu grijă pe pat, încercând să nu o trezesc. E așa frumoasă. Si corpul ei e minunat.

Frânturi de aseară îmi apar în minte. Fiecare curbă a corpului ei. Felul în care gemea sub mine. Cum îmi țipa numele.

Dumnezeule, e perfectă....

Îmi trec mâna prin părul blond răsfirat pe perna mea. Între sprâncenele perfect arcuite apare o cută iar nasul micuț se încrețește. Se întoarce pe burtă și-și afundă fața în pernă. Privirea îmi cade pe spatele neacoperită de cearșaful negru. Îmi plimb nasul pe umerii delicați și nu mă pot abține să nu-i aplic un șir de săruturi de la ceafă până la baza spatelui. Geme în pernă și se întoarce cu fața la mine.

- Bună dimineața și ție! Glasul melodios umple încăperea

Mă aplec și îi prind buzele într-un sărut dulce. Îi mușc buza de jos iar ea își deschide cavitatea umeda pentru mine. Limba mea pătrunde în fiecare colțișor care poate, duelându-mă cu limba ei. Ne îndepărtăm din sărut doar pentru a lua o gură de aer. Îi prind buza de jos între dinți și o sug. Îi bag mâna în păr si trag cu grijă, dându-i capul pe spate, având mai multă accesibilitate la gâtul subțire. Îmi înfig dinți în pielea sensibilă, strângând și sugând, lingând după porțiunea de piele.

Geme puternic, zbătându-se sub mine. Îmi apropii buzele de ale ei, fiind dor la câțiva centimetri depărtare, și șoptesc :

- Bună dimineața, iubito!

Fața confuză pe care o face este adorabilă.

- Îți aduci aminte? Speranța din vocea ei mă întristează.

- Îmi pare rău, scumpo! Dar măcar m-am confirmat că este real.

Confirma încet din cap și pot să văd tristețea din ochii ei din ce în ce mai umezi.

- Hei, nu plânge! O să aflu ce s-a întâmplat și o să-mi recapăt amintirile cu tine. Promit!

Îi sărut încet buzele și-mi lipesc fruntea de a ei.

- Dar până atunci cine ne oprește din a ne face amintirii noi? Speranța se strecoară în ochii de smarald ceea ce mă face fericit

- Nimeni! șoptește încet trăgându-și nasul.

- Bine! Uite că mi-a venit o idee. Azi o să te scot la o întâlnire, doar noi doi. Ce zici? Întreb cu speranță

- Sună ca o idee minunată! Se ridică pe vârfuri și-mi dă un sărut rapid pe buze.

- Perfect! Eu m-ai am niște probleme de rezolvat, iar până atunci ai și tu timp să te pregătești.

- Ok! Îi mai fur un mic sărut si plec din cameră

Mă îndrept spre biroul meu ca să rezolv ultimele hârtii pe care le mai am. Prostii legate de membrii noi, tratate de pace, contracte cu niște firme din oraș, până la urmă banii nu se fac singuri. Cu ajutorul comerțului scoatem o grămadă de bani, astfel încât am ajuns una dintre cele mai înstărite haite. Încep să mă apuc de treabă și sper să termin cât mi repede.

Un ciocănit în ușă îmi distrage atenția de la teancul pe jumătate rezolvat și strig un intră. În cameră intră Beta urmat de Al treilea în comandă. Scot un oftat e frustrare și mijesc ochii la cei doi papagali. Ei doar rânjesc la mine și se apropie de mine.

- Ce mai este acum? Întreb iritat

Beta aruncă un dosar pe birou și chicotește.

- Un tratat de pace cu zânele! Spune și șuier printre dinți.

Creaturile alea arată atât de inofensive dar sunt atât de malefice și manipulatoare că te miri cum de sunt numite zâne.

- Când? Spun lăsând să-mi scape un oftat. Amândoi devin serioși deodată și Al treilea în comandă vorbește :

- Mâine la prim oră.

- Bine, bine! Acum plecați, trebuie să mă pregătesc pentru o întâlnire.

Cei doi se uită unul la altul rânjind și se îndrept spre ușă. Mă ridic din scaunul moale și mă îndrept spre camera mea să mă schimb. Sau mai bine zic, camera mea și a Emmei. Bat ușor la ușă, nevrând să intru peste ea și să o fac să se simtă inconfortabil. Sunt un gentelman până la urmă.

După a doua bătaie, o Emma doar cu un prosop pe ea deschide ușa. Se vede pe fața ei că e derutată.

- Ai terminat treburile pe care le aveai?

Ochii mi se plimbă pe copul ei și deja simt cum penisul mi se întărește. Îmi dreg glasul și încerc să vorbesc cât mai clar

- Pisicuță, dacă vrei să mai mergem la întâlnirea aia, ar fi bine să pui ceva pe tine.

Colțurile gurii i se ridică și își linge senzual buzele, prinzând-o pe cea de jos între dinți. Mă scanează cu nerușinare din cap până în picioare, și șoptește cu o voce întunecată de dorință:

- Și dacă nu vreau? Se dă din fața ușii și își leagănă senzual soldurile în mersul ei până în fața dulapului. Își scoate rochie neagră și s preface că nu tocmai m-a întărât.

- Vrăjitoare mică! Mormăi și mă apropii de ea, șoptindu-i în ureche. Aș putea să te țin aici și să ți-o trag atât de tare că o să uiți cum te cheamă și să nu mai fii capabilă să mergi pentru o săptămână, sau aș putea să te scot la o întâlnire romantică și după să fac tot ce ți-am zis. Mie îmi convin amândouă atâta timp cât ambele se termină cu tine țipându-mi numele.

Nu am cum sa nu sesizez fiorii electrici care ne fac pe amândoi să ne cutremurăm. Înghite în sec și rânjesc plasându-i un sărut după ureche înainte să mă îndepărtez.

Se întoarce spre mine și obrajii îi sunt acoperiții de o culoare roșiatică.

- O sa optez pentru întâlnire! Se bâlbâie

- Mie îmi convine.

Trec pe lângă ea și-mi iau costumul elegant. Am de gândsă îi arăt ceva ce nu am mai arătat la nimeni. Sper că îi placă

Pentru oricine îmi citea cartea, îmi pare rău pentru absență. Bucurați-vă de capitol, că următorul nu știu când  să-l postez! <333

#necorectat