Aleasa lui

Capitolul 13 ( part 2)

Adam pov

Stăteam la masa împreună cu înțelepții haitei și cei mai importanți vârcolaci ai haitei, făcându-ne planul de atac contra vampirilor. Nu as fii vrut sa încep acest război dar deja au ajuns prea departe. Au destrămat deja haitele mai mici, nu le permit sa îmi omoare și membrii din haita mea!
Nu știu de ce dar azi mă simt diferit. Mai fericit, optimist, de parca ceva bun o sa se întâmple, și habar nu am de ce! Lupul meu se tot plimba și sare de parca azi și-ar cunoaște sufletul pereche. As vrea sa cred asta, dar am deja 19, nici nu cred ca am un suflet pereche! Sufletele pereche se cunosc la 15,16,17 ani, cel târziu 18. Am fost la înțelepți, la vrăjitoare si toți mi-au zis ca ori nu am, ori e moartă. Am renunțat sa mai cred în suflete pereche! Am mai primit alarme din astea false de la lupul meu și am ajuns sa fiu de fiecare data dezamăgit, pana am mai renunțat sa mai cred în toate prostiile astea!

Începe deja sa se simtă miros de mortăciune, deci vampirii vin! Noroc ca am terminat planul de atac! Pe lângă mirosul de mortăciune, în aer mai era un miros îmbietor de vanilie! Mirosul de vanilie îmi încânta nările care nu au mai simțit niciodată un miros așa minunat!
Ceilalți s-au dus deja pe terenul de lupta. Mă pregătesc sa mă duc și eu dar înainte mai verific odată copii și bătrânii care stăteau la loc sigur!
Ies pe ușile mari ale vilei, membrii haitei despărțindu-se în doua șiruri, făcându-mi loc sa trec în fata! Mirosul se simțea din ce în ce mai tare cu cât înaintăm. Când îmi ridic privirea spre armata de vampiri, o vad acolo! O fata de vreo 1.60, de abia  se cunoștea printre ceilalți, cu parul blond și niște ochii ca de jad.
Era îmbrăcată într-un tricou negru, simplu, și o pereche de blugi negri tăiați în genunchi. As zice ca tine doliu, dar negru i se potrivește de minune!

Lupul meu se zvârcolește vrând sa iasă afara și sa își cunoască sufletul pereche.
În fața armatei stătea regele vampirilor, Dimitri, urmat de câinele lui, Damian și de celălalt bărbat care stătea lângă prințesa mea. În spatele lor sunt celelalte cadavre, așezați cam dezordonat după părerea mea.
Mă uit la ea și nu pot sa îmi abțin zâmbetul știind ca mi-am găsit în sfârșit sufletul pereche , și vad ca nici ea nu poate să-l abțină pe al său când îl vede pe al meu. Ala de lângă ea o trage mai aproape de el, ceea ce mă face sa mârâi. Ea este doar A MEA! Mârâitul meu a zguduit pământul, iar ala a tras-o mai aproape de el.

Gelozia mă cuprinde și mă îndrept spre ei. Îl arunc într-un copac pe Dimitri care îmi stătea în cale, și o smulg din brațele lui, strângând-o la pieptul meu!

- A MEA! spun tare și răspicat în așa fel încât toți ca nu au voie sa se apropie de ea

Toți se uita mirați și surprinși la mine. Cred și eu ca se uita, sufletul meu pereche nu este un vârcolac, așa cum ar trebui! Rar s-a întâmplat ca un vârcolac sa aibă alta creatura magica ca suflet pereche.

Ea se uita confuza la început, dar apoi furia pune stăpânire pe ea, și se uita în direcția lui Dimitri.

El încearcă sa fuga dar ea îl prinde imediat, târându-l de ureche pana aici.

- Spune-mi ce se petrece! Acum! spune nervoasa trântindu-l jos

Asta ar trebui sa fie capitolul 13, cel din perspectiva lui Adam, dar am sărit peste el, așa ca o să-l postez acum! Cartea are foarte multe greșeli și va trebui sa le iau la rând și sa le corectez. Deja am început cu câteva! O să-l mut la locul lui după ce termin cu corectatul!