ÎNCREDERE

Capitolul 10

Capitolul 10

Michael

 

E aproape ora şapte şi mă apropii de casa Annei, să o iau, aşa cum i-am spus că o să fac. Am luat camioneta pentru asta, ţinând cont că o iau de acasă şi ne vor vedea părinții ei plecând. Numai uitându-se la mine, sunt sigur că nu vor fi prea încântaţi să ieşim împreună, aşa că vreau să aibă măcar senzaţia, că nu sunt chiar aşa de rău.

Parchez lângă trotuar, aruncând încă o privire asupra ceasului înainte să cobor şi să merg către casa Annei. Am ajuns la timp.

Urc cele câteva trepte din faţa intrării şi bat la uşă. Aştept câteva moment, până când uşa se deschide, iar în cadrul ei apare mama Annei, care mă privește direct în ochi.

— Bună seara, doamnă Porter, zic eu.

— Bună, Michael! Spuse ea, deschizând uşa mai larg şi făcandu-mi loc să intru. Te rog să intri şi să iei loc. Anna coboară imediat, continuă ea mergând înaintea mea şi arătându-mi canapeaua din living.

Mă aşez pe canapea, sprijinindu-mă de spătarul acesteia, încercând să-mi reţin dorinţa, de a-mi întinde picioarele în faţă.

— Vrei ceva de băut? Mă întreabă mama Annei privindu- mă fix.

— Vă mulţumesc, dar nu, nu vreau nimic.

— Merg să o chem pe Anna, spune îndepărtându-se.

— Da, doamnă!

Mă uit în jur şi mă aştept din clipă în clipă să intre tatăl Annei să mă ia la întrebări. Dar spre surprinderea mea, nu a venit decât Anna, îmbrăcată în niște jeanși, strânşi pe picioarele ei superbe şi un tricou negru, mulat pe corp. Fata asta e superbă în mod natural.

— Bună, zise ea zâmbind şi aşezându-se lângă mine pe canapea, iar zâmbetul ăla al ei îmi făcu inima să-mi tresară.

— Bună, zic. Eşti gata?

— Da.

— Atunci să mergem, spun ridicându-mă, trăgând-o şi pe ea odată cu mine.

Merg după ea, către ieşire, privind în jur după mama ei, să o salut, înainte de plecare dar nu o văd nicăieri, aşa că nu mai încerc să o găsesc şi îi deschid Annei uşa de la intrare, aşteptând-o să iasă din casă. Ies şi eu şi îi arăt camioneta.

— M-am gândit, îi zic eu, că nu vrei să faci o plimbare cu motocicleta la ora asta, aşa că am venit cu maşina, în seara asta.

— E bine, zice uitându-se la mine cu ochii ei frumoşi.

Ajungând lângă maşină, îi deschid Annei portiera din dreapta, aşteptând-o să urce, apoi închid uşa.

Intru în maşină pe partea mea şi îmi întorc privirea către Anna, care se uită la mine cu o întrebare nepusă.

— Ce zici, de un burger cu cartofi prăjiţi la cină? O întreb eu cu speranţa unui „Da" în glas.

— Sună bine, răspunde ea, trăgând centura de siguranţă peste piept.

— Ştii să joci biliard? O întreb eu, pornind motorul şi plecând lin de pe loc.

— Nu, zise ea.

— Mă bucur, zic, o să-mi facă mare plăcere, să te învăţ.

— Unde mergem? întreabă privind prin parbrizul maşinii.