ÎNCREDERE

Capitolul 11

 Dedic acest capitol, prietenei mele Marilena Dumitrescu, care în fiecare seară, scoate din locul ei secret, bunăciuni sexoase, care să ne inspire.

Te pup, doamna!

 Ancaspiri

Capitolul 11

 

Michael

O privesc cum stă liniștită, înregistrând răspunsul meu. Încă nu îmi vine să cred că propunerea a venit din partea ei, şi oricum dacă nu propunea ea, o făceam eu pentru că, am ajuns la capătul dozelor de voință şi control.

Conduc spre casă, în timp ce îi ţin una dintre mâini, în a mea. Îi mângâi degetele subțiri cu mișcări domoale, doar pentru ai atinge textura pielii şi o simt neliniștită lângă mine.

Ne apropiem de casa ei şi mă uit la ceas, în speranța că nu am trecut cu mult, peste ora zece p.m. Sunt doar cu douăsprezece minute, mai mult şi mă bucur că, fără să vreau, m-am încadrat în timp.

Trag mașina aproape de marginea bordurii şi opresc motorul, apoi  mă întorc către Anna, care nu a mai scos niciun sunet, pe tot parcursul drumului.

— Eşti în regulă? o întreb eu privind-o cu atenţie.

— Da, susură ea un răspuns.

— Ne vedem mâine? Spre seară? Dacă nu ai vreun alt program?

— Nu am nimic aranjat, răspunde ea.

— Perfect. Te sun când termin ce am de făcut? Şi apoi trec pe la tine?

— Da.

Cobor din mașină şi ea rămâne înăuntru, asteptându-mă să ajung pe partea ei şi să-i deschid portiera.

O ajut să iasă din maşină şi o conduc până în faţa uşii.

O simt un pic reținută, față de mine. Oare regretă deja ce  s-a întâmplat? Îi pare rău că mi-a propus să facem dragoste? Futu-i, sper că nu!

O întorc către mine şi îi ridic bărbia cu o mână, ținând-o cu cealaltă de talie. Întind degetele către şoldul ei, bucurându-mă de cât de bine se simte sub palma mea.

— Ceva regrete? întreb eu.

— Nu, niciun regret, îmi răspunde încet, doar că știi e ceva nou pentru mine. Îmi trebuie timp, să mă obișnuiesc cu gândul că m-am deschis aşa, în fața ta.

— Îmi place, că te-ai deschis aşa în fața mea, cum zici tu. Îmi place, că ai avut încredere în mine şi îmi place ideea, că vom continua cu tot restul. Asta dacă nu cumva te-ai răzgândit!

— Nu m-am răzgândit!

— Perfect! Vorbim mâine şi stabilim cum facem, să ne vedem.

— Da, zice şi se întoarce să plece.

— Vino încoace, îi spun trăgând-o înapoi în brațele mele şi sorbindu-i buzele cu gura mea.

Ea se abandonează total, în sărutul nostru. Da, e pregătită pentru pasul următor. Mă desprind ușor din îmbrățișare, eliberându-i buzele moi şi dulci, cu regret.

— Noapte bună, Anna!

— Noapte bună, Michael! spuse şi ea clipind. Apoi se întoarse, şi  deschizând ușa casei, se strecoară înăuntru.