Capitolul 13
Anna
O bufnitură mă trezește brusc şi mă uit năucită în jur. Văd lumina lămpii, strălucind în obscuritatea zorilor şi îmi dau seama, că am adormit fără să o mai sting. Cobor rapid din pat, fiind atentă la zgomotele pe care le-am auzit mai devreme. Deschid ușa ușor, iar în timp ce fac asta, o văd pe mama cu părul ciufulit şi cu pantofii într-o mână, mergând pe vârfuri către camera ei.
Deschid ușa mai larg şi mă sprijin de tocul ei.
— Bună, mamă! Zic eu, iar ea tresare şi se întoarce cu fața spre mine.
— Oh! Bună, Anna! Zice ea, şi ridicându-şi palma dădu ușor din degete. Nu dormi?
— Nu! Azi m-am trezit, uimitor de devreme! Ce lucru ciudat, nu?
— Da. Cam ciudat.
— Știi, te-am așteptat.
— Serios?
— Stranie ora de a veni acasă, nu crezi?
— Crezi? Zice ea întorcându-se cu spatele la mine şi mergând către camera ei.
Mă țin după ea, pe hol şi intru în urma ei în cameră. Se uită la mine mirată şi parcă rușinată, în același timp.
— Anna!
— Da.
— Ce vrei?
— Cum a fost?
— Anna.
— Aha. Bine, deci!
— Nu am zis aşa ceva!
— Oh! A fost rău?
— Nu!
— Perfect!
— Mă duc să-mi fac un duș. Trebuie să mă pregătesc pentru serviciu.
— El nu avea duş?
— Anna!
— Da, mama? Zic eu, clipind inocent din gene.
— Tu nu ai altă treabă de făcut? Ceva bagaje pentru plecarea de azi?
— Nu! Le-am făcut deja.
— Bravo ție! Acum, dacă vrei să mă scuzi, am un duș de făcut!
— Bine. Te aștept jos, zic eu în timp ce ies din cameră, urmărită de privirea ei.
Închid ușa în urma mea zâmbind şi cobor la bucătărie să fac o cafea, iar după douăzeci de minute, apare şi mama, îmbrăcată de serviciu, cu machiajul şi coafura perfect aranjate. Intră în bucătărie, îşi toarnă o cafea şi se uită la mine, cum o urmăream cu privirea, din momentul în care a apărut.
— Ce e? Întreabă ea.
— Cum a fost?
— Anna! Nu cred că asta, e ceva ce ar trebui să împărtășesc cu fiica mea.
— Oho! Deci a fost bine!
— Da, a fost foarte bine! Acum eşti mulţumită?
— Da. Chiar foarte mulțumită!
— Mă bucur.
— El ce zice?
— Cine?
— Mama!
— Zice, că ar trebui să ne mai vedem.
— Oh! Da?
YOU ARE READING
ÎNCREDERE
General Fiction-Nu te întâlni cu nimeni, Anna, zise cu glasul răgușit. Nu te poţi întâlni cu nimeni... încă nu... Se apropie de mine şi cu o mișcare bruscă, mă lipi de perete, lângă ușă. Se uită la mine cu ochii încărcați de dorință. Posesivitatea din privirea l...
