Te iubesc altfel

Capitolul 11

"Oare visez? Matt, ciupește-mă." Ares îl sâcâie pe fratele meu de câteva minute bune, în timp ce Matthias încearcă din răsputeri să își țină ochii deschiși și să nu adoarmă pe bancheta din spate.

"Te-am ciupit de cel puțin cinci ori, Ares. Ești treaz, ce nu înțelegi?" Vocea pe jumătate adormită a lui Matt s-a înăsprit, semn că mai are puțin și îl scoate afară din mașină.

"Ce nu înțeleg eu e de ce mă aflu la cinci dimineața în mașina ta, de ce conduce Amos și unde naiba mergem!" Își bagă capul între cele două scaune din față, privindu-mă disperat. "Ai de gând să spui ceva?"

"Matt, care e strada lui Hazel? Ai spus că stă în apropiere de liceu." Îl privesc prin oglinda retrovizoare, iar Matthias odată ce a auzit numele lui Hazel s-a trezit ca ars, de parcă îi fugise somnul brusc.

"Super, mă ignori iar." Ares se lăsă înapoi în scaun, mai disperat decât fusese deja.

"Hazel? Întâi numărul lui Hazel, acum strada lui Hazel? Pe bune Amos, explică-ne ce se petrece, aștept de ore în șir să ne spui ceva și încep să îmi pierd răbdarea."

"O să vă explic imediat, promit, doar spune-mi strada ei."

Mă privește sceptic, nu îi vine atât de ușor să creadă că am să îi explic dar spre fericirea mea oftează, strânge din maxilar și în final îmi spune. Când ajung în cartierul lui Hazel, Matthias mă ghidează spre casa ei, dar o zăresc din depărtare pe creață, îmbrățișându-se de una singură din cauza răcorii de dimineață de afară și uitându-se stânga-dreaptă după sosirea unei mașini.

"Ce caută afară? Sunt atât de confuz încât... Ares, e rândul tău să mă ciupești."

Îl ignor pe Matthias care se vaită în spatele meu despre cât de nedumerit e și îi fac semn lui Hazel să intre înăuntru.

"Du-te de pe strada asta, nu vreau să se trezească părinții mei și să mă vadă cu voi." Hazel mă instruiește agitată, uitându-se înspre casa ei de parcă chiar în acel moment unul din părinții săi ar fi putut să apară.

"O să iau asta ca pe o insultă." Ares comentează, dar Hazel nu păru să îl bage în seamă.

"Bună, Matt!" Se întoarce spre brunetul de pe bancheta din spate, zâmbind cu toți dinții în timp ce buclele îi sar jucăușe.

"Bună. Ce faci aici?" Matthias încă este șocat să o vadă.

"Încă nu știu, Amos m-a chemat. De ce m-ai chemat?" Se întoarce spre mine, cuplându-și în sfârșit centura.

"Asta încercăm și noi să aflăm." Ares mârâie în continuare iritat, iar eu oftez, trăgând mașina pe dreapta pe o stradă necunoscută.

Opresc mașina și mă întorc cu fața spre toți trei, ca să pot să îi privesc.

"Thiara nu mai e în penthouse." Le spun brusc.

"Cum adică nu mai e?" Hazel se activează imediat, apropiindu-se mai tare.

"Când m-am trezit eu, n-a mai fost. Am început să o caut crezând că poate e la tine, de asta i-am cerut numărul tău lui Matthias, dar nu mi-ai răspuns la apeluri, așa că am mers pe strada sa în caz că poate s-a dus acasă, cu toate că am rugat-o să nu meargă."

Mă privesc cu toții atenți, și în special Hazel care pare a fi cea mai preocupată de siguranța Thiarei. Când a auzit că poate s-a dus acasă, și-a trecut degetele prin păr ca și cum deja știe la ce să se aștepte.

"Și? Ai găsit-o acasă?" Întreabă nerăbdător Matt.

"Da. De fapt, atunci ajunsese în fața blocului cu vărul său." Hazel îmi dă o privire temătoare, nu vrea să știe mai departe dar nu are de ales. Ceilalți doi sunt total scoși din ecuație.