Capitolul 3

2.9K 208 28
                                    

Mă bucur din plin de casa goală care îmi stă la dispoziție. Cel puțin până se vor trezi ceilalți. Atunci Matthias o să se plângă de mahmureală și o să țipe în continuu la Abby ca să nu mai vorbească, iar liniștea mea o să fie ucisă.

Thiara, era să uit de Thiara. Încă doarme în camera mea și nu știu dacă ar trebui să o trezesc sau să o las să se odihnească în continuare. Mă întreb dacă părinții ei nu își fac griji sau dacă o așteaptă acasă. Ei bine, aici nu mai este treaba mea... am ajutat-o cât am putut.

Încep să fluier în timp ce îmi pregătesc omleta și baconul pentru micul dejun, meniul meu veșnic de dimineață. Să fiu sincer, iubesc să îmi pregătesc micul dejun, sau orice altceva. Iubesc să gătesc și chiar asta fac în timpul meu liber, încerc tot felul de rețete noi și îmi pun frații să le guste.

"Îmi explici și mie ce caut aici?" Îmi răsucesc capul spre scările care duc la etaj, acolo unde Thiara stă pe prima treaptă și mă privește împânzită.

"Bună dimineața și ție." Zâmbesc într-o parte și iau o altă farfurie pentru Thiara. "Îmi pare bine că te-ai trezit, nu-mi place să mănânc singur."

"Ce se petrece? Eu chiar... chiar nu știu." Coboară nesigură treapta și începe să-mi analizeze casa. O privesc pe furiș câteva secunde și zâmbesc pe interior atunci când obeserv că s-a încălțat cu papucii mei de casă pe care i-am lăsat intenționat lângă pat.

"Nu-ți amintești absolut nimic? Nicio petrecere?"

Stă câteva clipe pe gânduri, apoi se uită din nou la mine.

"Ba da, eram la o petrecere. Asta-i tot ce îmi amintesc. Dar apoi... chiar nu știu."

Oftez, în timp ce pun omleta pe farfurii și îmi așez propozițiile în minte ca să îi pot explica ce s-a întâmplat în seara aproape dezastroasă de ieri.

"Păi eram la aceeași petrecere amândoi. Eu am ieșit întâmplător până afară și te-am găsit în curtea din spate... doar că erai atât de beată încât nu erai conștientă de aproape nimic din jurul tău, așa că..."

O privesc în timp ce îi povestesc, dar fac o scurtă pauză când își mărește ochii uimită spre mine. Aproape că mă încrunt în confuzie pentru că nu scoate un cuvânt, dar peste câteva secunde, cu o voce gâtuită, îmi vorbește:

"M-ai văzut beată, inconștientă aproape, și m-ai adus la tine acasă ca să... să profiți de mine? Ce am făcut? Oh, nu..." Face câțiva pași în spate, privindu-mă în același fel temător care mă răscolește.

"Ce? Nu, nu am făcut asta." O contrazic vehement, dar nici nu mă ascultă. Las tigaia cu omletă pe masă și încerc să fac câțiva pași către ea ca s-o fac să mă asculte.

"Stai acolo. Stai departe de mine." Continuă să meargă în spate, și într-o clipă o văd fugind, în papucii mei de casă, spre ieșire.

"Thiara!" Strig după ea, uitând cu totul de cei care dorm în casa asta. Nu-mi vine să cred că asta se întâmplă și că mi se întâmplă tocmai mie. După ce am scos-o din cel mai mare rahat, ea crede că eu sunt cel care a băgat-o. Cred că glumești!

Mă iau și alerg după ea, tot în papuci de casă. Exact asta îmi lipsea mie, să fug după o fată în papuci de casă cu scopul de a o convinge că nu i-am făcut absolut nimic seara trecută.

"Thiara, pentru Numele Lui Dumnezeu, oprește-te!" Strig în urma ei. "Thiara!"

"Lasă-mă în pace!" Îmi răspunde alergând.

"Nu s-a întâmplat nimic din ceea ce crezi! Ascultă-mă naibii! Și oprește-te, ești în papucii mei de casă și nici măcar nu știi unde te afli!"

Te iubesc altfel Where stories live. Discover now