Te iubesc altfel

Capitolul 12

Perspectiva lui Amos

*Ne vedem în parcul de lângă școală în 10 minute.*

Trimit mesajul către Thiara atât de tulburat încât am rămas cu privirea ațintită pe numărul ei de telefon. Apăs absent pe buton și ecranul se închide, dar tot nu revin cu picioarele pe pământ.

"Hei, frumos touchdown, Denzel." Bătaia pe umăr a coechipierului meu, James, mă scoate dintre gândurile mele. Îi zâmbesc apreciativ, fără prea multă voință, ci doar din politețe.

"Nici tu n-ai fost rău, 30 de yarzi din prima încercare." Îl laud, băgându-mi telefonul înapoi în rucsac și îmi închei nasturii de la cămașa uniformei. Vestiarul miroase a deodorant, sudoare și echipament învechit. Oricât de des am venit aici, îmi e imposibil să nu simt imediat mirosul specific după fiecare antrenament făcut.

"Eh, sunt sigur că antrenorul caută un alt alergător și vrea să mă facă rezervă." Dă din umeri, trădând un zâmbet care nu înseamnă mai mult decât dezamăgire.

"Nu cred asta. Doar pentru că ai lipsit de la antrenamente? Atunci ar face bine să mă înlocuiască și pe mine, pentru că am lipsit și eu." Am spus, apropiindu-mă de el ca să nu audă și restul. James râse la fel de ironic.

"Denzel, ești Quarterback, nu există unul mai bun. Cu cine te-ar putea înlocui? Ești creierul echipei și Callison știe asta. Deja am auzit că dau niște boboci probe pentru poziția mea."

"Probe? Nu, imposibil. Ce să facă niște boboci pe poziția ta? Ești cel mai bun în running back. Și oricât de mult ar știi Callison că nu există alt Quarterback, tot nu m-aș mira dacă m-ar înlocui."

James a râs din nou, de data asta ceva mai real. Când a vrut să îmi răspundă, telefonul mai scoase un sunet ascuțit și m-am repezit să îl iau.

*Ok.*

Am citit răspunsul Thiarei format din două litere simple și îmi arcuiesc o sprânceană involuntar.

"Ai planuri?" James se uită sugestiv spre telefonul meu, cu un rânjet aproape scos la iveală.

"Poate cu vreo Lincoln." Îmi întorc capul robotic spre sursa replicii care m-a făcut să îmi încleștez maxilarul instant.

"Nu că ar fi treaba voastră, oricum." Îl ațintesc pe Kyle cu privirea, încercând fără prea mari eforturi să îi transmit un mesaj clar: ar face bine să își țină gura.

Kyle va încerca să mă irite cu fete Lincoln de fiecare dată când prinde ocazia. De ce tocmai el s-a nimerit să fie acolo, lângă Thiara? Sau de ce s-ar fi nimerit să fie oricine altcineva în afară de mine?

Thiara a venit în cel mai prost moment. Acum e observată, e luată în vizor de toți cei ce au reușit să îi deslușească măcar puțin trăsăturile. De acum, pe ea va sta o etichetă uriașă cu numele Denzel și mă rog ca până mâine să nu știe întreg liceul despre asta. Thiara nu va mai fi doar Thiara, va fi o fată Lincoln care s-a lăsat sedusă de un alt Royal. Apoi, vor încerca și alții.

E suficient ca măcar o singură persoană să vadă ceva ce îi hrănește imaginația ca să poată răspândi un zvon, iar Kyle nu poate fi descris drept o persoană care nu ar face una ca asta. El e exact genul de persoană care ar face asta. Mai ales când a luat parte personal la zvon.

"N-ar fi treaba noastră. Acum e pace, nu?" James își trage cravata pe gât, încercând să facă un nod.

"Sigur. Pace." Kyle zâmbi cu jumătate de gură.