Te iubesc altfel

Capitolul 9

"Știam eu!" Blondul, pe care l-am văzut la petrecerea din trecut și de foarte multe ori în compania lui Amos, se întoarce către ceilalți și exclamă replica victorios. "Matt, îmi vreau banii." Îi face un semn cu mâna lui Matthias, de parcă ar trebui să primească ceva de la el.

"Poftim?" Întreb confuză și extrem de stânjenită. Mă întreb cât îi ia lui Amos să termine dușul, fiindcă habar nu am cum o să mă descurc cu ei.

"Ignoră-l, Ares e idiot uneori. Eu sunt Sierra, verișoara lui Amos. Încântată!" Șatena are o aură prietenoasă, mă face să o plac încă din prima secundă. Pășește înăuntrul apartamentului și dă mâna cu mine. Blond? Ochi albaștri? Maxilar accentuat și rânjet nelipsit de pe față? Acel Ares?

"Ești Ares Denzel?" Îl întreb cu o curiozitate neutră, care nu-i spune prea multe, dar după cum se apropie de mine și zâmbește, a înțeles total altceva.

"Mă căutai?" Chicotește, iar Sierra pare că vrea să îl nimicească din priviri.

"Nu, voiam doar să știu dacă tu ești afemeiatul care s-a cuplat cu aproape toate fetele din liceul meu."

Matthias începe să râdă, nu foarte evident, dar destul cât să observe și Ares. Însă blondul nu pare mai deloc afectat de remarca mea, probabil e prea obișnuit cu asemenea comentarii la adresa lui. Mă analizează din cap până în picioare, de jos în sus și de sus în jos. Devin anxioasă sub privirea lui apăsătoare și mi-e ușor teamă de ce urmează să spună, dar încerc să maschez orice emoție.

"Se pare că nu chiar cu toate." Mi-o spune privindu-mă în ochi, ca un jucător de poker care nu trădează niciun schimb de reacție. Îmi vine să tușesc, înecată de referirea lui la persoana mea, dar mă abțin și îmi păstrez calmul. Spre norocul meu, Ares se plictisește să-mi dea mai multă atenție, așa că trece pe lângă mine și merge în bucătărie.

"Eu sunt Abigail, sora lui Amos. Dar îmi poți spune Abby." Sora lui Amos este superbă. Nu mă pot abține să nu-i admir culoarea roșcată a părului, care curge pe umerii ei ca un voal, alături de pistruii mititei presărați pe obrajii săi. Este scundă, mai scundă decât mine, dar e extrem de drăgălașă.

"Thiara, îmi pare bine să vă cunosc pe amândouă! Amos vine imediat, face duș." Le spun Sierrei și lui Abby, iar ele încuviințează și i se alătură lui Ares în bucătărie. Matthias a și plecat deja, fără să-l fi observat trecând pe lângă mine, dar în urma lor a mai rămas scumpa mea prietenă Hazel.

Hazel stă cu mâinile încrucișate la piept, așteptând o explicație din partea mea. Îmi scarpin ceafa jenată și îi spun:

"Bună și ție."

"Thiara, scuipă tot!"

"Habar n-am ce să-ți spun, Hazel."

"Ce ar fi să începi cu ce cauți aici?"

Hazel șoptește, ca să nu fim auzite.

"Aș putea să te întreb același lucru."

"E destul de clar că sunt aici din cauza lui Matthias. Dar tu? Ce faci aici singură? Cu Amos? E ceva ce se petrece între voi doi și mie nu mi-ai spus?"

"Nu! Nu..." Îmi reglez tonalitatea vocii. "Nu se petrece nimic între mine și Amos, e doar o poveste mai lungă. Suntem niște... prieteni buni. Dar a aflat de Nick. Nu i-am spus eu, ci a văzut ceva teribil pe stradă și așa a aflat, iar acum nu mă lasă să mă întorc acasă până nu se rezolvă treaba cu vărul meu. Nu înțelege că nu o să se rezolve vreodată. Insistă să stau aici până se calmează apele, dar știi bine că nu pot sta aici mai mult de câteva zile. Și oricum, apele nu se vor calma. Dimpotrivă, mi-e teamă că toată situația se va înrăutăți..."