Capitolul 16

1.3K 126 12
                                    


Perspective Thiarei

Sunt trează de aproximativ o oră, și într-o oră ar trebui să ajung la școală. Asta, cel mai probabil, ar fi fost o altă dimineață obișnuită de-a mea în care îmi practic rutina și atâta tot, dar astăzi nu e o dimineață ca oricare alta.

Astăzi, în mijlocul patului din camera mea, stă întins Amos Denzel, dormind cu fața ascunsă între perne de parcă n-ar avea nicio grijă. Iar eu îl privesc de câteva minute bune încercând să îmi dau seama dacă ar trebui să îl trezesc sau să îl las să doarmă mai departe.

Eu trebuie să ajung la școală, nu-mi permit să îmi fac alte absențe, și cum aș putea să îl las să doarmă în casa mea atâta timp cât eu nu sunt aici? În plus, poate nici Amos nu vrea să își facă absențe, însă nu știu cum se va simți acum după toată băutura de seara trecută. Mă joc cu părul meu ușor stresată, neștiind sigur ce am de făcut, și de nicăieri, telefonul lui Amos vibrează undeva prin pat.

Nu că aș fi îndreptățită să mă uit, dar vibrația telefonului nu l-a trezit pe Amos. Dacă e ceva urgent și Amos trebuie neapărat trezit?

Caut telefonul lui Amos prin pat și îmi ia ceva timp să îl găsesc, fiind nevoită să-i ridic piciorul câțiva cm din cauză că stătea pe el. Nu mai are multă baterie, și nu mă miră la câte apeluri pierdute și mesaje are. Oh, Dumnezeule, asta nu-i de bine!

Mesajul primit acum este de la Matthias.

*Îți jur că dacă nu-mi spui pe unde umbli o să te trădez în cele mai sacre lucruri. Nu mă provoca. Toată lumea te caută. Răspunde, imbecilule!!*

Oh. Nu.

Toată lumea te caută.

Amos a venit aici fără să spună măcar cuiva? De fapt, de ce mă mir. Nici măcar pe mine nu m-a anunțat că vine aici. Probabil toți sunt extrem de îngrijorați și habar n-au ce s-a întâmplat cu el, iar omul ăsta doarme buștean în casa mea. Privind mai jos, văd celelalte zeci de mesaje de la Abigail, Ares, Sierra, Alex, Samantha, o tipă Emma și un tip Chris. Cred că Amos chiar a dat de belele.

Tocmai când am spus în gând belele, telefonul îmi vibrează în mână. Când am citit numele apelantului, inima mea s-a strâns în piept speriată și copleșită. Mama.

Ce ar trebui să fac acum? Să-l trezesc pe Amos? Amos n-ar fi în stare să scoată nici măcar 5 cuvinte coerente în momentul ăsta, ce să mai zic să găsească o scuză bună.

N-o cunosc nici măcar un mic procent pe mama lui Amos, îl știu doar pe tatăl lui care se întâmplă să-mi fie șef, dar pentru un motiv necunoscut mie, mama lui mă sperie. Și tatăl lui mă sperie. Mai ales când se enervează și pare că și-ar dori să ia întreaga noastră planetă și să o arunce într-un abis, dar m-am obișnuit cu el și cred că se va limita întotdeauna doar la a-și ridica tonul în timp ce dă comenzi. Însă mama lui... Oh, Doamne, mamele pot fi groaznice. Nu există cale de mijloc: ori e o acritură de femeie, ori cea mai dulce Amandină gustată de mine.

Mama lui închide apelul. Abia acum realizez că mi-am ținut respirația cât timp telefonul a vibrat.

Amos primește un alt mesaj de la Matthias.

*Începe și spune-ți rugăciunile.*

Ce frate cicălitor! Îmi dau ochii peste cap și aleg să-l apelez pe Matthias, atât cât să-i explic situația și să nu mai pună pe nimeni pe jar. Îmi răspunde exact după primul ton.

Matthias: A dat bunul Dumnezeu din ceruri să ieși din peșteră! Mai aveam puțin și te dădeam dispărut. Spune-mi tu mie drept, ai înnebunit de-a binelea?! Am știut dintotdeauna că nu ai cea mai strălucită și înțeleaptă minte de pe lumea asta, dar nu mă gândeam că ai luat-o razna așa tare încât să pleci și să nu mai știe omul dacă ai murit sau faci doar pe interesantul. Aștept să îți aud explicația și ai face bine să îmi spui una bună altfel mai bine nu mă sunai acum!

Te iubesc altfel जहाँ कहानियाँ रहती हैं। अभी खोजें