Capitolul 25

922 64 6
                                    

Perspectiva Thiarei

Sunt mai mult decât mândră de mine pentru faptul că am reușit să-l țin la distanță pe Amos până astăzi exact așa cum l-am anunțat. Prin asta vreau să spun că nu ne-am întâlnit mai mult de câteva minute pe zi în fața liceelor noastre, înconjurați fiind de Hazel, Matthias și uneori Ares.

Amos mă ațintea mereu cu privirea și studia orice emoție sau gest venit din partea mea de parcă încerca să vadă dacă mă port diferit sau nu. N-aveam de gând să îl abordez sau să îl disper cu mesaje și apeluri, la fel cum nici el nu o făcuse. Totuși, în tot pretinsul nostru obositor, Amos a lăsat garda jos într-o noapte și m-a apelat de nicăieri, trezindu-mă din somn:

FLASHBACK

Eu: Da?

Amos: Thiara? E totul în regulă?

Eu: Despre ce vorbești?

Amos: Ești bine?

Eu: Sunt bine. De ce?

Amos: E furtună afară. Credeam că... Păi mă gândeam că îți e teamă și nu poți să dormi.

Eu: Oh...

Privesc pe geam și văd furtuna dezlănțuindu-se afară.

Eu: Am adormit înainte să înceapă. Dar... sunt bine, Amos. Mulțumesc pentru grijă.

Amos: Scuze, nu am vrut să te trezesc. Dar n-am... nu puteam să dorm dacă nu te sunam.

Eu: E în regulă. Atâta timp cât nu sunt tunete, voi fi bine. Nu îți face griji.

Amos: Înțeleg. Dacă te face să te simți mai bine, putem vorbi până se termină furtuna.

Eu: Nu, nu e nevoie. Plus că e târziu și mâine ai școală, nu poți sta treaz atât. Și sunt bine, nu e o furtună atât de înspăimântătoare.

Amos: În regulă. Dacă vei avea nevoie, mă poți suna, Thiara.

Eu: O voi face. Mulțumesc. Dormi liniștit.

Amos: Și tu la fel. Noapte bună să ai.

Eu: Noapte bună, Amos.

THE END OF THE FLASHBACK

Încă mi se întoarce stomacul pe dos când îmi amintesc apelul lui Amos și felul în care i-am simțit grija prin telefon. M-a surprins extrem de tare să văd că i-a păsat într-atât cât să nu aibă liniște până nu mă sună să se asigure că pot să dorm.

Nu te uita la ce spune Amos, uită-te la ce face. Vocea lui Ares care mi-a spus asta în ziua balului îmi tot răsună în minte ca un ecou lipit de mintea mea. Dacă mă uit doar la ce face Amos pentru mine, sunt îndrăgostită. Dacă mă uit și la ce spune Amos, atunci sunt îndrăgostită și foarte confuză.

Dar confuzia se va încheia începând de astăzi. Sau cel puțin în decursul acestor trei zile în care voi sta împreună cu Amos și ceilalți la cabană. Nu știu de ce am un sentiment în mine de parcă îmi vine să îmi vomit fluturii din stomac, și de zece minute în continuu hiperventilez lângă Hazel care îmi tot spune să încetez și să nu mă mai gândesc la problemele dintre mine și roșcatul acela ridicol de frumos și arătos.

Te iubesc altfel Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum