Mi-am deschis încet ochii, ajustându-i cu lumina. Pentru un moment , gândirea mea s-a blocat. Apoi, întrebările au început să apară în mintea mea . Cine sunt ? Unde sunt ? Care este scopul pentru care sunt aici ? Iar apoi amintirile despre Rachel, Allen, explozia şi lumina aceea orbitoare au început să se desfăşoare în mintea mea. Brusc, m-am panicat, iar bătăile inimii mele au luat-o la goană . Încerc să îmi mişc capul, dar o funie îmi înconjoară gâtul şi bărbia şi mă ţin legată de ceea ce cred că este un scaun. Braţele îmi sunt răsucite şi strâns legate la spate , într-o poziţie incredibil de incomodă . Picioarele îmi sunt legate de asemenea. Mă zbat, şi totuşi nu reuşesc să mă clintesc din loc.
Ce naiba s-a întâmplat ? Stau la etajul şaptesprezece al unui bloc din centrul Washington-ului, pentru numele lui Dumnezeu ! Sunetul acela puternic... semăna izbitor cu zgomotul pe care îl face motorul unei maşini . Putea să fie un ... elicopter ?
'' Te-am găsit datorită aurei pe care o porţi. Nu-i de mirare că eşti ca un magnet pentru forţele necurate. '' . Îmi amintesc cu groază cuvintele lui Allen. Forţe necurate ? Adică demoni ? Ce fel de demoni ? Demoni asemănători cu cei din Biblie ?
Allen ! Ce s-a întâmplat cu Allen şi Rachel ? Ei sunt teferi ? Sunt şi ei prin încăperea asta, legaţi ? Nu , imposibil, ceva rău li s-a întâmplat cu siguranţă. Pot simţi asta. Încerc să îmi mişc braţele, dar de data asta durerea mă săgetează până în măduva oaselor. Scap un zbierăt puternic, după care încerc să îmi eliberez capul. Dar frânghia de sub bărbie mă apasă şi aproape că îmi taie respiraţia. De ce moarte groaznică au avut parte persoanele condamnate la spânzurare. Încerc să respir regulat, reuşind să mă calmez după vreo zece minute. Îmi amintesc cuvintele tatălui, despre tehnici de auto-apărare. Dar acele tehnici nu-mi folosesc la nimic, acum că sunt imobilizată de un scaun. Şi brusc , în mintea mea încolţeşte o idee. Dacă aş putea să mă leagăn cumva pentru a doborî scaunul, aş putea vedea şi dacă Allen şi Rachel sunt aici, cu mine. Deşi în cazul meu nu se pune problema de legănat, asta ar însemna să-mi rup braţul.
Cu o ultimă fărâmă de putere, mă smucesc cât de tare pot, iar scaunul - avusesem dreptate, era un scaun de lemn - cade, alături de mine. Urlu de câteva ori, braţul îmi pocneşte şi ştiu că îmi este fracturat. Câteva fire de păr îmi cad pe pleoapele închise, şi suflu pentru a le îndepărta. După care deschid larg ochii, dar regret instantaneu decizia făcută.
În faţa mea se derula cea mai morbidă scenă pe care am văzut-o vreodată. În mijlocul pentagramei imense de pe perete se află un cadavru, cu un pilon de metal înfipt în piept. Hainele de pe cadvru sunt îmbibate cu sânge, acum negru, şi sfâşiate în mare parte. Părul negru îi cade pe cap, dar nu pot să nu observ pe o treime descoperită de faţă, privirea îngrozită pe care o avea, irisul dilatat, gura zbârcită. Lacrimile mi-au năvălit în ochi , şi tot corpul îmi tremură. Eram paralizată de groază. Nu îmi aminteam nici cum să respir. Privirea îmi coboară pe picioarele cadavrului, iar stomacul mi se întoarce pe dos. Viermii i se mişcă liberi pe laba piciorului, iar pielea are o uşoară nuanţă de verde. Stomacul mi se face ghem, şi scot un sunet înăbuşit de durere. Ce chinuri a îndurat creatura asta până să moară ? Apoi următorul lucru pe care îl ştiu, scaunul este ridicat în poziţia iniţială, iar frânghiile îndepărtate. Sunt prinsă de umeri şi pusă pe picioare de un individ pe care nu îl cunosc. E înalt, musculos, brunet. Mă priveşte cu un rânjet superior, şi mă simt şi mai terifiată decât înainte.
- Mă cheamă Baskin, şi de astăzi înainte voi fi călăul tău, Ofelia .
Bun, o dat Dumnezău să mai postez şi eu după un an. Bănuiesc că poate sunteţi dezinteresaţi, dezamăgiţi şi total plictisiţi de cărţulia asta.
Ei bine, ce pot să garantez este că revin în forţă, şi mi-am propus să postez regulat, cel târziu din două în două săptămâni. Foarte probabil că următoarele capitole vor fi scurte, dar după ce editez toată chestiunea asta lungă - şi intenţionez să o fac lungăăăă - voi îmbină mai multe capitole pentru a face unul.
Un alt lucru foarte important : poate scenele alea '' horror '', cu sânge şi alte alea vi s-au părut ciudate, poate nu. Ei bine, în capitolele ce urmează, eroina noastră este prizoniera unui preot ce provine dintr-un cult satanic. Ceea ce înseamnă că va experimenta toate dramele psihice . De la violenţă fizică până la viol şi crime sângeroase - doresc să menţionez că ceea ce făcea Păpuşa era joacă de copil pe lângă ce fac ăştia - voi descrie cu lux de detalii toate aceste acţiuni. Aşa că dacă citiţi mai departe, citiţi pe riscul vostru, însă vă avertizez din nou, ce voi scrie mai departe este inuman .
Sper totuşi să vă lăsaţi părerile în continuare şi să vă bucuraţi de poveste.
