ATENTIE : CAPITOL NECORECTAT!
Perspectiva Clarei
- Pai, in cazul asta, luati loc! le zic eu, aratand spre masa. Acestia se asaza cu grija. Allen isi sprijini cotul de masa si obrazul de palma si ma privi fix in ochi. Nu stiam ce sa zic. Privirea sa patrunzatoare trecea prin mine - ma privea fix in suflet. De cand l-am vazut intrand pe usa mi-am dat seama ca el defapt stie totul desppre mine, nu e nevoie sa-i mai spun nimic. Parea mult prea tanar pentru un vanator. In schimb, Rachel parea sa-l completeze. Pe fata ei era intins un zambet dragut, iar ochii ei caprui imi aruncau o privire nesigura, dar plina de intelegere. Clar, si ea stia. Dar parea mult mai deschisa.
- Ea va trimis? vocea mea se sparge, parand doar o soapta. Nici macar musca nu se mai auzea, iar noi ne scufundam intr-o liniste completa. Rachel si Allen se privira pret de o clipa si expirara adanc.
- Ce vrei sa spui prin ''ea'' ? ma intreba cu calm Rachel. Toti trei stiam deja raspunsul, nu inteleg de ce atata interogatoriu.
- Papusa, raspund simplu, detasata. Rachel isi incrunta putin sprancenele, iar Allen ii atinse delicat mana.
- Vorbeste de Doamna O. Asa au numit-o ei aici.
Cum adica '' Doamna O.'' ? Care era numele ei real? Nu mai intelegeam nimic, lucru care ma stresa groaznic. Am inceput sa-mi frec palmele silentios. Buzele imi tremurau usor, si simteam ca ma sufoc. Am mai ridicat capul pentru a o vedea pe Rachel apropiindu-se de mine si punandu-mi mainile pe umeri.
- Hei, stai calma. Nu suntem doar noi doi. Sunt o gramada de vanatori pusi in pozitie de drept ca sa survoleze zona. In seara asta mare parte dintre demoni vor fi distrusi. Si dupaia o sa le gasim cuibul si ii exterminam pe toti, ok? Am dat din cap afirmativ, expirand si uitandu-ma iar la Allen. Ma analiza atent. Inima continua sa-mi bata tare, desi m-am mai calmat putin. In inima mea simteam ceva ciudat acum, mai mult ca inainte. Adica in momentul in care Rachel si-a luat mainile de pe umerii mei, am simtit ca am pierdut... conexiunea. Da, asta e cuvantul. Este un sentiment ciudat , nu stiu daca s-ar intampla si cand l-as atingen pe Allen, lucru pe care nu prea vreau sa-l fac in momentul asta, dar se simte bine.
- Ai simtit?
Tresar cand aud vocea lui Allen. De unde stia el?
- P-Poftim?
- Ce ai simtit? Stiu ca e ceva.
- Nu stiu cum sa explic. De unde ti-ai dat seama?
Allen schita un mic ranjet cu coltul gurii, dandu-i lui Rachel o privire de stiam-eu. Aceasta zambi, chiar mai larg decat inainte, prinzandu-mi mana cu ambele ei palme.
- Sti cine esti, Clara?
- Ce fel de intrebare e asta?
- Te intrebam daca stii cu adevarat cine esti, ce sange ai, si de ce te cauta ei.
- Papusa mi-a spus...
- Nu o cheama '' Papusa'', o cheama Doamna O.
- Allen vrea sa zica Ofelia. Ofelia este un Suflet Razboinic. Adica o vanatoare de demoni cu sange pur. Sufletul ei a fost atat de curat incat i s-a ingaduit sa ramana pe pamant, pentru a vana demoni in continuare si pentru a avea grija de urmasii ei. Adica tu.
- Eu?
- Mda. Te-am gasit datorita aurei pe care o porti. Nu-i de mirare ca esti ca un magnet pentru forte necurate, zise Allen plictisit.
- Adevarata poveste s-a desfasurat altfel, continua Rachel. Acum aproape doua mii de ani o ceata demonica, condusa de un demon capetenie a gasit-o pe Ofelia. Ea era conducatoarea unei ginti razboinice, si stateau intr-un sat nu foarte departat de aici. Demonul a mai fost odata invins de un stramos al Ofeliei si blestemat sa se elibereze doar prin sangele ei. Asa ca au vrut sa o captureze, sa ucida restul gintii si sa o sacrifice pentru a se elibera si a dobandi puteri noi. Dar era o mica problema, Mausia.
- Cine este Mausia?
- Mausia e Papusa. Era verisoara primara cu Ofelia, si sangele ei nu era asa de pur. Iar ginta stia ca daca o pierd pe Ofelia, linia Sufletelor Razboinice se va distruge. Asa ca au trimis-o departe pe Ofelia si Mausia a fost sacrificata in locul ei, o completa Allen.
Pur si simplu am simtit un junghi langa inima, ca o lama infipta acolo ce se rasucea. Intelegeam totul acum : sarpele, incantatia, triplul sacrificiu si comportamentul de criminala. Desi inca nu cunosteam toata povestea, aveam sentimentul ca stiu cum se continua.
- Mausia a fost intai torturata pentru a vorbi, insa nimeni nu stia unde a fost trimisa Ofelia, iar la sfarsit au macelarit-o. Se spune ca Ofelia a facut o previziune, imediat dupa ce Mauusia a murit, si anume a prezis ca verisoara ei va fi readusa la viata secole mai tarziu din greseala cuiva, si a mai prezis ca dupa ce aceasta va muri, A Doua se va arata. Si aia esti tu.
- Deci eu sunt...
- Urmasa directa a Ofeliei, si in momentul de fata cel mai pur Suflet Razboinic.
- Eu si Allen suntem Suflete Razboinice pure, descendenti directi ai celor ce alcataiau ginta razboinica. Asa ca atunci cand ne atingi faci legatura cu Ofelia.
- Numai noi trei suntem?
- Nu, mai sunt multi altii.
Am stat sa procesez toate informatiile pe care le-am auzit pana acum. Cine sunt, de unde vin, cine e Ofelia, cine e defapt Papusa... O stare ciudata m-a cuprins din nou, iar bataile inimii mi s-au accelerat instantaneu. Simteam cum se apropie ceva, cu o viteza imensa. In capul meu suna ca o masina. Tamplele au inceput sa-mi pulseze dureros, si mi-am asezat palmele pe cap, in incercarea de a face durerea sa se opreasca.
- Ce ai? intrebara Allen si Rachel la unison. Ambii ma prinsera de incheieturile mainilor si statusera sa se concentreze. Apoi deschisera incet ochii privindu-se unul pe altul.
- Suna ca motorul unei masini... zise Rachel.
- Sunetm la etajul 17 Rach...
Dar nu au mai apucat sa zica nimic. Totul s-a intamplat foarte repede. Sunetul, lumina, explozia... Iar ultimul lucru pe care mi-l amintesc este tipatul lui Rachel si cioburile de sticla ce se izbeau de fata mea...
