Aleasa regelui

Capitolul 13

Razele soarelui o făcu pe Evelyne să se foiască în somn după câteva secunde trezându-se singură în pat. Analiză încăperea în care era și constată că nu se află în dormitor, dar fusese sigură că aseară acolo adormise la pieptul lui Sebastian în dormitorul lor.

Începe să se panicheze, dar se liniștește atunci când Sebastian apăru zâmbind în cameră având o tavă în mână unde erau niște clătite cu ciocolată și un pahar cu suc de portocale.

- Bună dimineața, iubito! Îi spuse Sebastian sărutându-i scurt buzele dulci. Ți-am adus micul dejun, sper să-ți placă.

- Neața! Mulțumesc. Spuse aceasta fiind extrem de emoționată de grija pe care i-o purta bărbatul. Sebastian îi puse tava în față și fata începu să mănânce din clătite. Erau de a dreptul gustoase.

- Sebastian, unde ne aflăm. Mi-am dat seama că nu ne mai aflăm în castel. Spuse fata după ce termină de mâncat delicioasele clătite rămânându-i în colțul gurii putină ciocolată. Regele se aplecă și îi curăță cu buzele colțul gurii, fata se înroșii, dar nu mai apuca să spună nimic fiindcă regele începu să vorbească.

- Așa e nu mai suntem la castel. Suntem în lumea oamenilor, până la urmă ți-am promis că o să-ți vizitezi mătușiile. Fata îi sări în brațe de fericire nepăsându-i de mijloacele în care ei au ajuns aici.

- Mulțumesc mult, Sebastian. Sunt foarte fericită. Spuse fata stângându-l și mai tare în brațe, regele fu extaziat de afecțiunea pe care i-o dădea partenera sa așa că își încercă norocul.

- Primesc un sărut pentru asta. Spuse zâmbind șmecherește, iar fata fu de acord să-i dea un scurt sărut pe obraz, dar regele își întoarse rapid capul și buzele lor se uniră numai decât. Fata fu surprinsa de cele întâmplate, dar nu mai spuse nimic și se lăsă purtată de senzațiile pe care bărbatul care o săruta i le dădea.

- Haide e timpul să ne pregătim. Spuse bărbatul după ce sărutul lor luă sfârșit.

***

- Sper să nu te sperii de ele sunt așa mai nebune să spunem și clar o să te ia la bani mărunți fiindcă o să-și dea seama că tu ești motivul pentru care am dispărut. Îi spuse fata agitată aflându-se în fața ușii casei în care a trăit. Nu putea să le spună adevărul despre cine era de fapt Sebastian așa că inventaseră împreună o scuză.

- Hei, stai liniștită. Va fi bine. Spuse acesta mângâindu-i liniștitor gâtul. Fata bătu la ușă și în câteva secunde ușa se deschise în cadrul ei fiind Gizella una dintre mătușiile sale. Femei rămase câteva secunde șocată și se albi toată la față când își văzu nepoata dispărută fără urmă de mai multe zile în fața ușii ei.

- Evelyne Marie Willson. Unde ai fost atâta timp?Vrei să ne bagi în spital din cauza atâtor griji? Și cine este el? Spuse femeia și Evelyne știa că dăduse de bucluc din momentul în care mătușa sa îi rostise întreg numele. Femeia se dăduse din fața ușii și le face semn să intre înăuntru. Aceștia intră și se așează pe canapea răspunsându-i femei la întrebări.

Bună, bună! Ieri nu am putut posta din cauza internetului care de la un timp face figuri. Sper să vă placa capitolul acesta și revin mai târziu cu alt capitol. Vă pup!🥰