Aleasa regelui

Capitolul 24

   Evelyne stătea pe pat și își mângâia burtica crescută cu mâinile. Mai era de așteptat o lună și copilașii ei vor veni pe lume. Era foarte emoționată și speriată oarecum de ce va urma. Încă nu îi venea să creadă că va fi mamă. La începutul sarcinii a trecut prin diferite stări de nervozitate și stres Sebastian fiind singurul care îi îndeplinea orice poftă la orice oră. Zâmbi amuzată în colțul gurii când își aduse aminte cum îl trezise pe soțul ei la miezul nopții fiindcă îi era poftă de clătite cu ciocolată. Acesta se conformă fără să comenteze i-a îndeplinit fiecare dorință.

— Ce e așa amuzant, iubito? Întrebă Sebastian când intră în dormitor văzând expresia amuzată a fetei căzute pe gânduri.

— Nimic. Sunt doar emoționată, dacă o să eșuăm ca părinți. Recunoscu fata ce o măcina și își ascunse privirea la pieptul lui.

— Și eu sunt foarte emoționat, dar sunt sigur că vom fi niște părinți minunați și exemplari pentru puiuții noștrii. O liniști bărbatul și îi sărută scurt buzele.

— Ai dreptate.

***
Mai pe seară ce doi coborâră în sala de mese unde fusese organizat un banchet în cinstea revenirii armatei regelui la palat după ce fusese plecați în tot timpul acesta pentru a îndeplini o misiune.

— Iubito, dacă ești obosită ne putem întoarce în cameră. Îi spuse Sebastian care se lăsase greu convins să o lase să participe la această agitație.

— Nu te îngrijora, mă simt bine. Îl liniști regina și își continuară drumul spre sala de mese.

Muzică de petrecere se auzi când ajunseră în sala de mese. Fuseseră întâmpinați cu respect de cei prezenți și regele se grăbi să o așeze pe iubita lui pe scaun. Era foarte protectiv cu ea mai ales de când sarcina ei avansase. O lăsase câteva clipe în grija surorii lui care era foarte entuziasmată că va fi mătușă și se duse să felicite fiecare soldat în parte care era prezent în sală.

Îl observă pe Matteo generalul armetei lui și tot odată cel mai bun prieten al său stând într-un colț al sălii și ce îl irita pe rege era faptul că vampirul privea insistent abdomenul umflat al soției lui și putea să jure că îl observă cum zâmbește. Erau prieteni și avea încredere în el, dar când veni vorba de iubita și copii lui trebuia să aibă grijă la fiecare persoană din jur care se apropia de ea.

— S-a întâmplat ceva? Îl întrebă Sebastian pe Matteo care abia atunci își dezlipi ochii de pe regină, dar se agită când îl văzu pe rege lângă el cum îl privește nervos.

— E totul în regulă, doar că mă voi retrage de la petrecere. Nu mă simt prea bine. Îi răspunse și Sebastian îl privea sceptic.

Matteo plecă de lângă și își frecă palmele între ele agitat. Nu se simțea deloc pregătit pentru ce va urma, dar trebuia să rezolve această problemă fără ca Sebastian să îl lase fără cap. Îi făcu semn prințesei Anka care servea un pahar cu vin să îl urmeze până pe hol.

— Ce vrei Matteo? Nu ai văzut că sunt ocupată? Îl întrebă prințesa fiind un pic amețită cu toate că fata era vampir nu era rezistentă la băutură.

— Pentru început las-o mai moale cu vinul și am nevoie de ajutorul tău.

— Cu ce vrei să te ajut? Îl întrebă prințesa ridicând dintr-o sprânceană.

— Vreau să vorbesc ceva important cu regina, dar nu vreau ca Sebastian să afle.

— Ușor Zoro, dacă Sebastian află că am lăsat-o singură cu un bărbat mă lasă fără rang.

— Am să îți rămân veșnic îndatorat dacă mă ajuți. Îi spuse vampirul când aceasta nu se lăsă convinsă.

— Ce vrei să îi spui lui Evelyne? Îl interogă fata.

— E complicat, nu pot să-ți zic ție acest lucru.

— Bine. Du-te în camera mea, eu voi aduce pe Evelyne, dar voi asista și eu la această discuție. Asta e condiția mea.

— Bine. Îți mulțumesc! Spuse vampirul și placă spre camera printeșei.

Anka își respectă promisiunea și după ce îl convinse pe fratele ei să o lase pe Evelyne să plece cu ea plecară spre dormitor unde Matteo le aștepta.