Aleasa regelui

Capitolul 15

Evelyne se privi în uriașa oglindă și admiră cu îi stă cu minunata ei rochie de mireasă care cu multă muncă depusă fusese gata la timp. Nu-i venea să creadă că ea chiar se mărite, de mic copil visa la o familie fericită cu un bărbat care să o iubească și respecte. Cu toate că Sebastian nu-i spusese că o iubește nu o făcea să-și piardă speranța era sigură că el o iubea deja în același caz fiind și ea. În seara asta avea de gând să lase toată timiditatea la o parte și să-i spună lui Sebastian că îl iubește.

   — Arăți uimitor. Spuse cumnata sa care abia intrase în cameră și se minună de frumusețea fetei din fața sa.

   — Mulțumesc. Și tu ești uimitoare. Spuse Evelyne și chiar așa era. Rochia roșie îi stătea perfect și cu coronița pe care o purta pe cap o făcea să arate ca o prinseță, ceea ce era.

   — Oh, Anka sunt atât de emoționată. Nu îmi vine să cred că mă căsătoresc. Recunoaște Evelyne și o strânse în brațe pe fată.

   — Se vede pe fața ta că ești emoționată este normal acest lucru până la urmă orice femeie e un car de emoții la nunta ei. Îi spune mângâind-o blând pe spate.

   — Îmi cer scuze că vă întrerup doamnelor, dar ceremonia e pe cale să înceapă. Spuse Matteo pe care nimeni nu îl văzuse când a intrat. Apropo, amândouă arătați superb.

   Matteo ca cavaler de onoare avea îndatorirea de o conduce pe Evelyne de braț până la sala în care se ținea ceremonia și era mai mult decât fericit să facă acest lucru. Așa că o lua pe fata de braț și în câteva minute ajunse în fața ușii.

   Matteo deschise uriașa ușă de lemn masiv și îi făcu loc lui Evelyne să înainteze. Fata trecu pragul ușii și respirația i se opri când văzu cum arăta totul începând de la persoanele care o priveau curios până la frumosul decor din trandafiri albaștrii pe care îi adora din ei fiind alcătuit și buchetul ei de mireasă.

   Înaintă cu pași siguri pe covorul lung și albastru până la altar unde îl văzu pe Sebastian în toată splendoarea sa fiind îmbrăcat într-un costum negru care îi venea perfect. Acesta se întoarse când își simțise iubita intrând și era de a dreptul vrăjit de frumusețea ei. Când ochii lor făcură contact Evelyne simți că se topea.

   În sfârșit ajunsese în dreptul lui Sebastian și începu să zâmbească de ferecire contactul lor vizual luând sfârșit abia când preotul începu să vorbească.

   — Ne-am adunat cu toții în această zi pentru a le uni destinele regelui nostru și acestei tinere muritoare. Măria-Ta, juri pe onoarea ta că o vei iubi și respecta pe această femeie întreaga ta eternitate.

— Jur. Spuse tare și mândrul regele uitându-se în ochii reginei sale cu dragoste.

— Tânără muritoare, juri că o să să-ți respecți și iubesți poporul.

— Jur. Zise fata un pic mai încet decât Sebastian din cauza emoțiilor.

— Juri că să-l iubești toată eternitatea pe soțul tău dăruindu-i moștenitori.

— Jur. Spuse fata mai cu putere.

După ce preotesa auzi jurămintele fetei îi puse pe cap o coroniță minunată din aur alb împodobită cu multe diamante. Evelyne fiind vrăjită de frumusețea coroanei ce era așezată pe capul ei nu o observă când preoteasa începuse să vorbească din nou.

— Acestea fiind spuse, vă declar soț și soție, rege și regină. Majestatea Ta, puteți săruta mireasa.

Atât voia să audă și își lipi buzele de a lui Evelyne dându-i un sărut scurt, dar încărcat cu toată pasiunea pe care i-o purta. După ce își deslipi buzele de ale reginei lui îi sărută scurt fruntea o trase de mână și coborâră lângă invitații care îi felicitau și aplaudau.

— În sfârșit am o soră!! Exclamă Anka felicită luând-o în brațe pe Evelyne.

— Casă de piatră, dragilor! Spuse Matteo care apăruse odată cu Anka, bătând pumnul frățește cu Sebastian și apoi îi sărută scurt mâna lui Evelyne.

Petrecerea începuse toți fiind fericiți de nunta regelui și a reginei lor. Evelyne era de a dreptul obosită la cât de mult a dansat toată noaptea împreună cu Sebastian și cu cumnata sa care nu o lăsa nici două secunde să-și tragă respirația pe un scaun.

Hello!!! V-a fost dor de mine dragilor?:)) Scuza-ți-mă că am lipsit atât de mult timp, dar am fost plecată la munte cu familia în tot acest timp unde nu aveam deloc conexiune la internet. Nu vă faceți griji fiindcă Linuța voastră nu a stat cu mâinile în sân și a scris câteva capitole cu toate că nu le puteam posta. Vă asigur că acum nu voi mai lipsi dacă nu intervine ceva important. Vă pup! Și voi posta imediat un capitol mai "fierbinte" să zicem.😏💙