Aleasa regelui

Capitolul 20

— Nu vreau să pleci. Spuse ascuzându-și chipul la pieptul soțului ei.

— Crede-mă, micuța mea, nici eu nu vreau să plec, dar e urgent. Spuse regele și îi ridică chipul pentru a o putea privi în sferele alea albastre ca cerul ce l-au vrăjit.

— Ești regele, poți face orice. Ordonă altcuiva să se ducă. Răspunse fata făcând botic, acest lucru amuzându-l pe rege. Era simpatică prin modul ei de a-l face să nu plece.

— Nu pot face chiar orice iubito, în fond sunt doar trei zile și vei vedea cât de repede va trece timpul.

— Bine. Se conformă într-un final, nu voia să pară ca un copil mic acesta începând să o sărute cu pasiune și cu tot dorul pe care i-l va purta în aceste zile.

— Te iubesc. Ai grijă de tine. Îi spuse fata după ce se despărțiră din sărut bună ce o strânse în brațe Sebastian intră în mașina ce îl aștepta.

Evelyne privi cum mașina părăsește curtea palatului și cu un oftat lung intră înapoi în palat îndreptându-se spre dormitor ne mai având ce să facă fiindcă seara se lăsa. Ajunse în dormitor și își puse mâinile pe față când văzu cearceafurile care au rămas deranjate după momentele intime pe care le-a avut cu soțul ei acum câteva ore.

— Ei bine, în ritmul ăsta patul acesta nu o va mai duce mult. Se auzi cineva vorbind pe un ton amuzant în spatele ei.

— Anka, m-ai speriat! Strigă regină speriată fiindcă nu o auzise când intrase în dormitor.

— Mda, ce să spun, puterea mea supranaturală e să terorizez lumea. Acum haide în dormitorul meu, avem seară a fetelor! Spuse și o trase pe Evelyne după ea fără să o mai lase să spună ceva.

***
În aceste trei zile Evelyne a făcut diverse activități împreună cu cumnata ei pentru a nu sta tot timpul cu gândul la Sebastian. Îi ducea nespus de mult dorul, numai ea știe cât de singură se simțea în aceste nopți în patul rece în care nu prea dormi fiindcă s-a obișnuit să adoarmă în brațele lui calde. Nu-i venea să creadă nici în momentul de față că a ajuns să iubească și să fie depedentă de acest bărbat într-un timp așa de scurt. Dar în sfârșit acele zile de singurătate trecură și așteptă cu nerăbdare sosirea lui care întârzia să apară. Fata se îngrijoră când văzu că e aproape miezul nopții și Sebastian nu ajunse și se rugă din tot sufletul să nu i se fi întâmplat ceva rău. Toate gândurile ei negre ce îi aduse lacrimi în ochi fură întrerupte de ușa dormitorului care se deschise încet. Evelyne își ridică capul de pe pernele moi și dă ochii cu Sebastian ce o privea zâmbind. Răsuflă ușurată, îi sare în brațe regelui încolăcindu-și piciorele în jurul taliei lui și își băgă fața în scobitura gâtului regelui.

— Și mie mi-a fost dor de tine, iubito. Spuse bărbatul și o strânse în brațe sărutând-o blând pe frunte.

— De ce ai venit așa târziu? Am crezut că ți s-a întâmplat ceva rău. Spuse fata privindu-l dojenitor.

— Am avut de rezolvat ceva important. Spuse și fata se dădu jos din brațele lui ocrotitoare. Avea de gând să se joace puțin cu el fiindcă a făcut-o să înebunească de îngrijorare.

— Lucrul ăla era mai important decât mine? Întrebă fata tăios și îl văzu cum o privește ca un copil mic ce făcuse o năzbâtie fiind pe urmă certat de mama lui. În sinea ei râdea și îi plăcea că avea asemenea efect asupra soțului ei.

《Capitol nou plin de acțiune diseară》