Rotten Heart

3| Dezamăgirea - Katya

    Jumătate de an a trecut de când mă simt ca într-o poveste, iar partea cea mai buna este că Făt-Frumos e lângă mine. Nu am crezut că ma pot simți vreodată atât de fericită și liberă. Akim e perfecțiunea întruchipată: e atent, politicos, drăgăstos, respectuos, inteligent și extrem de frumos. La doar 21 de ani a fost lăsat să conducă afacerea tatălui său care nu de mult timp a decedat într-un accident aerian. Îl simt că suferă, are momente când plânge. Mi se rupe inima când îl văd în starea aia, în puținele nopți pe care am reușit să le petrecem împreună în apartamentul său.

    Astăzi, cum am niste ore libere, m-am gândit să-i fac o surpriză și să mă duc la el. Sunt acoperita in caz că tata ar intra la bănuieli. Anya are mereu câte o idee strălucită pentru a mă scăpa de belele. În timp ce mă deplasez spre apartamentul său, în taxi, îmi vin in minte momentele noastre atât de speciale: seara in care m-a întrebat dacă vreau să-i fiu iubită, primul sărut și prima noapte de dragoste care mi-a depășit toate așteptările. A fost ceva unic, el a fost atât de atent, cum nu-l credeam în stare.

   Imediat ce ajung in fața clădirii în care locuiește inima incepe sa mi-o ia din loc, încă am emoții și acum, după atâta timp. Plătesc taxi-ul și apoi cobor. Pășesc pe scările de la intrare plină de entuziasm iar când urc in lift îmi pierd răbdarea. Nu credeam că mă voi simți așa vreodată, n-am crezut că aș putea cădea în ghearele iubirii atât de rău, dar e ceva unic. Vorba aia "prima iubire nu se uita niciodată" .

    Când ajung in fața ușii apartamentului, o găsesc întredeschisa. Cred că e acasă. Abia aștept să-l strâng în brațe. Deschid ușa și rămân șocată. Apartamentul e gol. Nu mai exista nici mobila.

— Nu se poate....

Scot telefonul grăbită din geantă și-l sun dar se pare că numărul nu mai există.

— M-a părăsit....

Am ajuns de la extaz la agonie. Am ajuns sa am în ochi lacrimi de tristețe, nu de bucurie.

Dar de ce a plecat ? Am făcut ceva greșit ? Nu mă mai iubește, oare ?

Îi dau un mesaj mătușii pentru a veni după mine. As fi sunat-o dar daca m-ar fi auzit plângând s-ar fi îngrijorat de moarte, mai ales acum că s-a mutat și mai departe de mine, în alt oraș care, deși e lângă Koroliov, tot mi-e greu fără ea. Nu durează mult că-mi răspunde afirmativ și ma anunță că în maxim jumătate de oră e aici.

În așteptarea ei mă așez pe bordura și încep sa revăd toate pozele pe care le-am făcut împreună. Părea fericit langa mine. De ce a ales să mă părăsească fără măcar să-mi spună ? Mi-am facut speranțe  că el e alesul, că el  îmi va fi alături până la sfârșitul zilelor și că vom avea copii împreună. Dar am fost o proastă, o naiva pentru ca am crezut într-o iubire perfectă care era evident că nu exista decât în capul meu de adolescenta visătoare. M-am îndrăgostit de băiatul nepotrivit. Dar se învață din greșeli, iar eu nu am de gând să o mai repet vreodată.