Rotten Heart

33|Disperare - Makar

Ajung la spital disperat. Nu pot să cred, refuz să cred că fratele meu se zbate între viață și moarte. Nu mă poate părăsi. El nu. Deși toată lumea îl percepe a fi cea mai rece persoană din lume, lipsit de suflet care nu zâmbește vreodată, eu îl iubesc din tot sufletul meu. Eu sunt singura persoană care îl cunoaște cu adevărat. Sunt singurul care îi știe fiecare rană provocată de viață. Îi cunosc fiecare cicatrice ascunsă de timp.

Cu privirea încețoșată alerg pe holurile spitalului pentru a-l găsi și pentru a mă convinge cu ochii mei că nu mă va părăsi. Deschid ușa salonului și văd o mulțime de doctori în jurul lui. E conectat la niște aparate enorme.

— Dumneavoastră, sunteți rudă cu pacientul ?– întreabă alarmat unul dintre cadrele medicale.  Faptul că am dat buzna în salon, nu m-a ajutat prea tare pentru a obține niște avantaje mai târziu.

— Da, sunt fratele lui ! Cum se simte? Își va reveni? Vă rog să-mi spuneți că va fi bine și că se va ridica din acel pat!

— Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar pentru moment nu vă pot asigura de absolut nimic ! Următoarele 24 h sunt critice !

— Și ce ar putea fi un semn bun? Să deschidă ochii? Să vorbească ? Să se ridice din pat?

— Dacă reușește să miște un deget va fi o minune.....– aud șoptind unul dintre doctorii din spate.
În acel moment am simțit că pământul mi-a fugit de sub picioare. Știu care e cel mai mare coșmar al lui Aleksei și mi-e groază că simt că va deveni realitate.

— Tot ce vă pot spune, e să aveți răbdare și să vă pregătiți pentru ce e mai rău ! Pentru orice întrebare vă rog să nu ezitați în a mă căuta! Îmi pare rău!

Vorbele doctorului le-am simțit ca pe un trăsnet. Mi se pare ireal că am ajuns să trăiesc una ca asta...

— Mulțumesc.....așa voi face....

Doctorul încuviințează din cap și apoi părăsește salonul alături de ceilalți. Mă apropii de Aleksei cu ochii plini de lacrimi.

— Nu poți să mă lași, frățioare ! Ce fac eu fără tine ? Cine mă mai critică? Cine mă mai face nemernic ? Cine îmi mai critică proasta administrare a afacerii? Nu mă lasă cu Ivan pe cap și cu dulcegăriile lui !

— Aleksei.... te rog...trezește-te ca să-ți pot mulțumi că mi-ai salvat copilul, ca să vezi cât de tare a ajuns Isay să țină la tine, exact cum îți doreai.

O mână așezată pe spatele meu mă scoate din acea lume. E Katya care plânge lângă mine. Mă îmbrățișează strâns și îmi șoptește la ureche:

— Își va reveni ! Sunt sigură! Am sunat o prietena care e expertă în astfel de cazuri, e pe drum! Nu ești singur în asta Makar !

— Mulțumesc ! Te iubesc și nu știu ce aș face dacă nu ai fi lângă mine !

— Mereu o să fiu aici! Acum haide să o sunăm pe mama ta că e speriată de moarte. Trebuie să o calmezi pentru binele ei!

— Nu pot să fac asta, nu pot să povestesc asta fără să încep să plâng! Te rog, du-te tu cu Isay la ea, o să trimit niște oameni cu voi în caz că Igor vrea să facă ceva!

— În regulă, dar o să te sun din oră în oră ca să fiu sigură că ești bine ! Nu vreau să te îmbolnăvești!

— Așa facem ! – accept eu și o sărut pe frunte. Nu am crezut că va exista cineva pentru mine care să fie cu un suflet atât de pur.

O văd cum iese din salon și deja îi simt lipsa.  Presupun că așa se simte familia.