Rotten Heart

26|Mezinul familiei - Katya

"Te urăsc, Makar " , astea sunt cuvintele pe care nu încetez să le rostesc de când am ajuns prizonieră în casa asta. De fiecare dată când îi văd fața, asta îi spun iar apoi în mintea mea îl spânzur. Imaginea aia mă liniștește teribil, dar apoi realizez că a fost doar un vis frumos.

Isay e foarte fericit iar Makar e principalul factor pentru această stare. Îl duce la școală dimineața, apoi merg împreună la fotbal și apoi ies ca băieții la o pizza. Mă bucur să văd că măcar pe el nu-l dezamăgește, cel puțin nu încă.

Cât despre "relația" mea cu Makar.....ei bine.....de o săptămână îi doresc moartea mai puțin pentru că-l face fericit pe Isay. În rest suntem ca șoarecele și pisica. El încearcă să-mi obțină iertarea dar rănile încă sângerează. Nici toate atențiile primite în fiecare dimineață, nici vorbele alese nu au schimbat nimic. Inima mea nu mai poate simți iubirea la acel mod.

Până la urmă ce e iubirea când nu ești îndrăgostit ? Doar un sentiment abstract, lipsit de sens,  dar....

NECESAR....

Dar știu că merit pe cineva care să-mi fie alături când am nevoie, nu doar când îi e ușor sau convenabil. Nu vreau să mă mulțumesc cu o astfel de iubire. Nu merit, de fapt, nimeri nu merită o iubire ordinară.

Toată multitudinea asta de gânduri mi-e alungată în momentul în care ușa de la intrare e trântită cu putere. Tresar de teamă,  nu știu ce se întâmplă,  nu știu cine a intrat dar sunt mai mult decât sigură că nu a fost Makar pentru că s-a dus cu Isay la firmă.

Mă reped spre cuțitul de pe masă și-l strâng la piept ca pe singura mea șansă de a trăi. Deschid ușa încet și când văd cine a intrat, inima îmi revine la loc. Știu că nu o să mă omoare măcar.

— Aleksei? Ce cauți aici ? Makar nu e acasă să știi!

— Știu! – răspunde liniștit în timp ce își aprinde o țigară.

Ok.....deci știa că fratelui lui nu e acasă. Doar nu m-ar omorî, nu? Adică totuși, nu ? Vai de mine, de ce trebuie să fie atât de greu de citit omul ăsta ?

— Nu te speria,  Katya, nu vreau să te omor ! Nu ești proprietatea mea !

— Dar ce, sunt proprietatea altcuiva? Nu mă face să râd !

— Credeam că ești mai puțin naivă, dar mă rog, să trecem la subiect!

— Chiar mă întrebam când vei spune ce cauți aici! – remarc retorică.

— Am nevoie de ajutorul tău! – spune el foarte calm ca și cum nu ar fi existat nimic înainte.

— Ajutorul meu?!

— Da, Katya, ajutorul tău! Te bagi ?

— Să mă bag ?!

— Dacă vei continua să repeți tot ce spun va dura ceva toată discuția! – spune el sictirit.

— Nu vreau să am vreo treabă cu afacerile voastre murdare, nu mă interesează!

— Am zis eu ceva de afaceri ? Nu, păpușă,  nu îți face speranțe de genul ! Eu nu implic femei în afacerile mele !

— De ce nu mă miră ? La cât de misogin ești,  cred și eu!

— Nu face pe deșteapta cu mine că nu va ieși prea drăguț! Ideea e că vreau îi pregătesc o surpriză lui Makar de ziua lui ! Vreau să-și sărbătorească ziua de naștere și, sunt convins,  că ție nu-ți va refuza dorința asta ! Așa că asta era "afacerea" !

Oh wow, aparent mezinul familiei are și sentimente. Cine ar fi crezut?

— De ce i-aș face o bucurie omului care m-a distrus? – întreb ironică.

— Am zis eu că asta îl face fericit pe Makar? Nici vorbă ! Urăște asta încă din copilărie, dar eu vreau să schimb asta prin tine și prin  nepotul meu !

— Ce manipulator, se vede că aveți același sânge!

— Mulțumim!

— Nu era un compliment!

— Nu era nevoie să clarifici asta, îmi dădusem seama, dar pentru mine mereu va fi o onoare să am frați ca ei ! Și apropo, las-o mai moale cu ironiile când vorbim, îmi crește antipatia față de tine !

— E reciproc,  dragul meu cumnat !

— Mă bucur să aud asta !

Zâmbesc fals și apoi îi arăt ușa cu speranța că își va lua tălpășița.

— La revedere ! – îi spun eu încercând să îl zoresc să facă pașii mai mari și mai rapizi pentru a-și căra fundul din casă.

— Ai timp până mâine să te gândești, aștept răspunsul la firmă! – mă  anunță și apoi iese pe ușă închizând-o și lăsându-mă nedumirită.