Rotten Heart

18|Șoc - Katya

Sunetul telefonului care sună în disperare mă face să-mi fie teamă să răspund. Văd numele mătușii și în mintea mea deja se instalează panica. Ea niciodată nu ma sună când sunt cu Anna.

Răspund iar când îi aud suspinele, simt cum inima îmi sare din piept, abia pot articula câteva cuvinte.

— Mătușă.....?

— Katy......Sasha.....e....în....comă....– reușește să spună în timp ce plângea în hohote.

— Vin...acasă

Auzeam dar nu puteam să cred, nu voiam să cred, refuzam să cred că tatăl meu adoptiv e pe un pat de spital și se zbate între viață și moarte. Lacrimile mi se scurgeau în mod inconștient pe față, dar corpul meu nu reacționa.

— Katy !–strigă Anna în timp ce cobora scările– Cine tot su... – nu apucă să termine de rostit întrebarea că observă șocul în care eram.

— Ce s-a întâmplat ?– mă întreabă îngrijorată în timp ce-mi șterge lacrimile.

— Tata e în comă....– izbutesc să răspund.

— Nu. Nu. Nu. Nu poate fi adevărat,  unchiul meu nu, doar el mi-a mai rămas. – strigă disperată de durere Anna.

— Mergem acasă, Anna ! Ne întoarcem în Rusia!  Și jur că cel care i-a făcut asta, pentru că sunt sigura ca nu e o întâmplare, va plăti !

— Să mergem! Mă duc după Isay ! Tu ești mai afectată ca mine, simt asta !

Nu neg, nu pot să fac asta, m-aș minți pe mine și am jurat că nu o să mai fac asta vreodată.

În cea mai mare viteză ne pregătim bagajele și plecăm spre aeroport. Nu i-am spus lui Isay că bunicul lui e în spital, știu că ar fi plâns și ar fi vrut să meargă lângă el. Sunt inseparabili, tata i-a fost cât de mult a putut tată. Într-un fel e bine pentru că a existat în viața lui și o figură paternă, dar pe de altă parte faptul că el conștientizează că Sasha nu-i e tata în realitate, schimbă situația.

Zborul mi s-a părut infernal, părea că nu se mai termină,  îmi venea să mă urc pe pereți de nervi. Norocul meu e ca Isay a adormit și am putut să îmi adun gândurile și sentimentele sau cel puțin asta am impresia.

Am rugat-o pe Anna să-l ducă pe Isay acasă,  așa eu ma duceam direct la spital și după făceam schimb. Dacă am fi mers amândouă în același timp, Isay ar fi avut un atac de panică. Nu poate sta singur în casă, nu știu ce i-a cauzat frica asta, dar vizitele la psiholog, nu au dat prea mari rezultate.

Când ajung la spital, o găsesc pe Anya în salonul tatei, cu capul sprijinit pe pat și ținându-l de mână. Îl iubește atât de tare încât și-ar da viața pentru el.

— Mătușă....– o strig ușor.

Când îmi aude vocea își ridică capul brusc de pe pat. Are ochii roșii de la cât a plâns.

— Katy....spune-mi că e un coșmar...te rog..

— Aș vrea să pot spune asta...

În acel moment izbucnește în plâns iar eu simt cum mi se rupe sufletul când o văd cât suferă. Încerc să-i șterg lacrimile și să o iau în brațe fără să izbucnesc și eu în plâns, mă abțin cu greu.

Momentul nostru e întrerupt de zgomotul ușii care se deschide brusc. Mă întorc și văd un chip total străin.

— Tu cine ești și ce cauți în salonul tatălui meu ?– întreb iritată.

— Să înțeleg că tu ești Katya ! Îmi pare bine, eu sunt Igor, nepotul lui  Sasha!

— Nu aveam idee că tata are un nepot, de ce ți-ai făcut apariția de abia acum ? Ce intenții ai ?

— Ușor, faptul că nu m-ai cunoscut tu, nu înseamnă că eu nu păstram legătura cu unchiul meu, mai ales că facem afaceri împreună.

— Mai vedem noi cine ești de fapt !

— Katy, spune adevărul Igor ! Sasha a zis că dacă i se întâmplă ceva, Igor să preia frâiele !

— Dar....

— Pregătește-te să nu ieși din cuvântul meu !

— Iar tu pregătește-te să nu se întâmple asta ! – îi răspund și ies din încăpere nervoasă.