Rotten Heart

5| Ivan - Katya

    De aproximativ două săptămâni îmi continui viața într-un depozit de alimente, dar nu mă plâng, măcar am unde sa dorm și, pe deasupra, primesc și ceva de mâncare de la Anna. Ea îmi aduce in fiecare dimineață și seară ceva de mâncare. Își face griji pentru mine desi habar nu are cine sunt, de unde am venit și cu ce mă ocup. Are un suflet imens și îi voi fi mereu recunoscătoare.

    Am incercat să-mi găsesc un loc de muncă dar nimeni nu angajează o persoană care nu are acte la ea, iar faptul că sunt însărcinată îmi comprima destul de mult aria de căutare pentru că trebuie sa mă protejez pentru ca și copilul să fie sănătos. Deși sunt conștientă că voi fi judecată de oameni prin prisma faptului că păstrez copilul, mie nu-mi pasă. E alegerea mea. Nu vreau sa distrug o viață pentru că a mea a fost distrusă. Exclus. Vreau sa-mi cresc copilul pe care-l iubesc deja, indiferent că tatăl lui m-a dezamăgit.

    În timpul zilei o ajut pe Anna cu treburile prin magazin, măcar atât sa fac și eu. Am observat că aproape zilnic vine un băiat sa o vadă. Recunosc privirea aia când o întâlnesc, îl place. I se scurg ochii când îl vede in fața ei și, sincer, nu o condamn, băiatul e chiar frumos, dar pare cam fustangiu.

    Termin sa dau cu mătura că apare și Ivan, așa-l cheamă, care se înființează în fața Annei. Decid sa-i las singuri și mă depărtez cat pot de ei, dar inca pot auzi ce discută:

— Haide, Anna, zi-mi care-i faza cu tipa asta ! Îmi pare cunoscută, dar nu știu de unde !

— O cheamă Katya !

— Asta mi-ai mai spus ! – reproșează Ivan in timp ce-și dă ochii peste cap enervat de răspuns.

— Dar de unde e interesul asta ? O placi cumva ?

— Ești geloasă cumva ? – întreabă și îi face cu ochiul.

— N-am de ce sa fiu, ea este inca îndrăgostită de nenorocitul care a lăsat-o gravidă !

—  Ok....la asta nu mă așteptam – adaugă Ivan cu privirea pierdută.

— Lasă-ma, că doar când mă gândesc, l-aș castra ! Ce fel de bărbat își părăsește iubita după ce i-o trage ? Îți spun eu! UN HANDICAPAT LIPSIT DE SENTIMENTE ! Daca l-aș avea în față ochilor nu știu cu ce l-aș bate mai întâi !

— Se numește aventura, Anna ! Când o să-ți schimbi concepțiile astea ?

— NICIODATĂ ! Asta sunt și nimeni și nimic nu mă va schimba, iar tu știi cel mai bine !

— Și tocmai de asta am rămas noi prieteni– menționează băiatul– deși aș mai repeta noaptea aceea !

— N-ai sa vezi ! Nu voi risca sa ies cu inima frântă !

— Anna, sper că știi că ești importanta pentru mine, ne știm de mici și suntem prieteni de atunci !

— Știu, Ivan ! Stai liniștit, nu e nevoie sa vii in fiecare zi sa-mi repeți și să mai încerci să dregi situația de acum câteva luni bune când eram amândoi beți !

—  Eu mereu voi dori ca lucrurile între noi sa fie bine ! Țin mult la tine !

— Știu...și eu țin la tine !

Am simțit durerea Annei. Ea nu ține la el, îl iubește, dar el o vede ca pe o prieten. Din păcate.

    Nu am mai putut să asist la un astfel de moment, aveam impresia că sunt și mai ghinionistă. Eu nu am avut parte de o scuză, de un "îmi pare rău". Unicul lucru pe care l-am primit a fost o mare minciună cu un final dezastruos de dureros, cu un băiat care m-a părăsit și care habar nu are că va fi tata in câteva luni. Nu știu cum  sa găsesc o ieșire din situația asta in care ma aflu acum, dar o voi face. Pentru bebelușul meu.