Dominație:Pot Sa Am Incredere?

Capitolul 25

Emma povesteste:

-Ce s-a intamplat, Emma? De ce plangi? tot incerca Maximilian sa ma intrebe, dar eu nu pot sa ii raspund pentru ca inca mai plang la Jesse in brate.

-Nu e clar? Tampitul ala a facut-o sa planga! Sa vezi ce ii fac daca mi-ar raspunde la telefon. spune Jesse parand foarte agresiva dar ea nu este de fapt asa, incearca doar sa ma faca pe mine sa ma opresc din plans.

-Nu e tampit... Il iubesc.. spun soptit, aproape neauzindu-ma nici eu.

-A vorbit! spune Max sarind in picioare. Dar ce a spus?

-Am spus, fac o pauza stapanindu-mi intr-un final lacrimile si facandu-le sa se opreasca, ca nu etampit si ca il iubesc, doar ca nu inteleg de ce a reactionat asa!

-Cum a reactionat, Em, si la ce a reactionat urat? ma intreaba Jesse pe un ton mieros, care parca ma alina si ma gadila pe spate, lasand in urma lui numai niste fiori foarte placuti.

-Sunt insarcinata, Jesse... Iar Christian nu a reactionat tocmai cum ma asteptam... Ba din contra, a inceput sa tipe la mine ca e vina mea ca nu i-am spus ca am ramas fara pastile. De parca as putea sa raman singura gravida...

-Emma, esti insarcinata!? striga Jesse si Max in acelasi timp, iar eu incep sa zambesc cand le vad reactia ce ma asteptam sa o aibe Christian.

-Da, sunt... Si m-am certat cu el si nu vreau sa ma mai duc la el acasa. Pot sa dorm la vo-.. dar nu pot sa termin ce am de spus ca lui Max ii suna telefonul.

-Da, Christian. E aici Emma.

-Nu stiu.

-De ce tipi la mine! Nu e vina mea ca v-ati certat voi!

-Nu pot sa o oblig sa iti raspunda, Christian!

-Nu mai tipa!

-Du-te dracu'! spune Max si ii inchide, ca dupa doua minute sa se deschida usa de la intrare si sa il vad pe Christian stand foarte nervos in tocul usii.

-Hai, Emma, plecam! imi comanda de parca totul este perfect normal intre noi, eu vreau sa ma ridic dar Jesse nu ma lasa.

-Cine te crezi!? Cine esti tu sa ii comanzi ei? Stai ca stiu eu raspunsul, nu imi spune... Esti un rahat! ii supe Jesse ridicandu-se in picioare. Acum poti dracu' sa pleci si sa o lasi o data in pace!?

-Lasa-l, Jesse. Trebuie sa rezolvam intr-un fel sau altul asta... ma duc sa o iau in brate si ii soptesc un 'Multumesc' cat mai sincer. Inainte sa ies pe usa, ma uit la cei doi.
Maximilian a luat-o in brate pe Jesse si nu pot sa ii vad chipul, dar in schimb ii fac cu mana lui Max, dupa care inchid usa in urma mea.
Ma duc si ma urc in masina, si ii simt privirea lui Christian asupra mea, dar eu nu indraznesc sa il privesc, pentru ca stiu ca daca o voi face voi ince iar sa plang, chiar daca nu vreau.
Dupa un drum relativ scurt, dar din cauza linistii inmormantale am simtit ca a durat ore, masina opreste in fata casei. Coboram din masina si intram in casa, care ciudat dar era total pustie...

-Au plecat toti! Pentru ca am vrut sa putem discuta linistiti, iubito. imi spune Christian in timp ce eu imi dau jos jacheta si o pun in cuierul de langa usa, ca apoi sa ma asez pe canapeaua ce este pozitionata in fata televizorului stins.
Ma holbez practic la acest ecran de un negru abisal, si pot sa imi dau seama ca exact aceeasi culoare are viitorul meu, deoarece imi este total necunoscut. Daca a fost asa suparat cand a aflat ca sunt gravida, nu vreau sa aflu cum va reactiona cand voi maste copilul, asta daca mai ajung sa prind acea zi, pentdu ca in preajma lui Christian ai a mea paste mereu pericolul. Deci si in jurul micutului ce prinde viata in mine, paste acelasi pericol de nebanuit!

-Emma? ma striga intrebator Christian care nici nu stiu daca a vorbit pana acum, ca eu am fost mult prea prinsa in gandurile mele.
-Da? Acum poti sa vorbesti, promit ca te voi asculta. ii raspundd fara sa imi mut privirea de la acel ecran ce mi se pare din ce in ce mai interesant, putand acum sa observ reflectiile din el.

-Imi pare rau, iubito, doar ca nu mi se pare cel mai bun moment pentru a avea un copil. Imi pare sincer rau daca tu crezi ca sunt un nenorocit, mincinos si insensibil, dar nu am stiut cum altfel sa reactionez. Te iubesc, si il voi iubi si pe el. Si bineinteles ca sunt fericit ca esti insarcinata cu copilul meu, Emma, dar chiar trebuie sa avortezi... il inteleg, mereu o fac, dar nu cred ca aceasta este singura optiune. Daca ai o problema nu trebuie sa o eviti, din contra, trebuie sa te lupti cu ea pana la final.
-Christian, sper ca tu realizezi ca imi ceri imposibilul, da? Crede-ma as face orice ca tu sa fii fericit, si realizez ca nu este nici momentul nici varsta de a da nastere unui copil, dar nu o sa avortez! Nu pot sa renunt la ceva ce creste din si in mine, Christian! spun uitandu-ma intr-un final la el, ca sa pot sa vad cum ii dispare toata rabdarea de care a dat dovada pana acum.
Probabil nerealizand ce face, arunca in sus masa ce era in fata mea, care era plina cu tot felul de obiecte. Aceasta cade pe mine, si asta este ultimul lucru pe care mi-l amintesc din acea zi, si probabil multe altele ce au urmat.

________

Nu va asteptati la asta, nu? Pai nici eu! De unde asa comportament pe Christian? Pe bunul si iubitul Christian?

-Deea ^.^