Dominație:Pot Sa Am Incredere?

Capitolul 26

Emma povesteste intr-un fel:

Negru... Tot ce pot sa vad este un abis de un negru ce te atrage sa patrunzi cat mai mult si mai rapid in el. Te fascineaza prin simplitatea sa, prin faptul ca oricat de mult ai inainta in el, parca nu o faci, dar nu iti dai seama ca de fapt tu nu mergi pe un drum neted, inconjurat de acest abis. Tu de fapt cazi, si tot cazi! Pana ce intr-un final ajungi la fundul sau, nu stiu si deocamdata nici nu vreau sa aflu ce se afla pe fundul acestui abis! Tot ce vreau acum este sa ma trezesc si sa imi dau seama ca am avut doar un cosmar, ca de fapt eu nu sunt gravida, ca nu a reactionat asa cum a facut-o Christian si mai presus de toate ca nu a rasturnat acea masa. Dar nu! Aceste lucruri chiar s-au intamplat.

***

Aud tot ce se vorbesre in jurul meu. Stiu toate barfele dintre medicii si asistentele ce ma ingrijesc.
O asistenta pe nume Doris este indragostita de un asistent numit Klaus. Este o adevarata idila acolo in spital, tinand cont ca si Doris, dar si Klaus sunt casatoriti! Pentru asta imi dadeam eu duhul. Pentru a afla ce se intampla intre Doris si Klaus.

Cel care este aproape mereu in cabinetul in care sunt singura, este Christian. Care boceste mai ceva ca o mireasa parasita la altar. Isi cere din cinci in cinci minute scuze pentru criza de nervi ce a varsat-o asupra mea. Dar nu, nu m-am suparat pe el... nu as putea sa o fac nici daca ar fi viata mea in pericol, poate chiar este pusa, pe el. Il iubesc prea mult! Si cred ca incep sa regret ca o fac! De cand mi-am marturisit sentimentele mele lui Christian, el crede ca are o putere asupra mea si a tot ceea ce fac! Intradevar, chiar are! Dar nu mai trebuie sa ii arat asta, gata! Aici se schimba foaia! Acum eu ma voi juca cu el! Si credeti-ma, ador sa ma joc cu el! Pe cine incerc sa mint!? Ador sa ma joc cu oricine! Cu sentimentele, rabdarea dar mai alez nervii lor! Sa vad cum vor sa ma stranga de gat, ca mai apoi sa isi dea seama ca au nevoie de mine mai mult decat au nevoie de aer!

***

Vad lumina... Sa fie acesta sfarsitul meu, sau doar o continuare in alta parte a vietii mele? Dupa ce am tot cazut, conform lui Klaus, o luna intr-un abis, acum sa imi revin? Ar fi cam ca din filme nu? Asa ca... da... acesta imi este sfarsitul!

***

Jesse povesteste:

-Max! Max vino repede! Se trezeste Emma! Max, Christian! Se trezeste! strig printre lacrimile de fericire ce au inceput sa curga pe fata mea.

Dupa ce am stat o saptamana intreaga cu ea in cabinet, si observand tot mai mult cum vrea sa isi revina dar corpul nu o lasa, acum ea chiar a deschis ochii, si se uita confuza la mine.

Cum o sa ii spunem ca a pierdut sarcina? Atunci cand Christian a daramat acea masa, nu a lovit-o doar la cap, un colt al mesei a lovit-o, asa cum zic medici dar eu nu ii cred, in burta si fatul a pierit, neputand sa ii faca nimic ca sa il salveze...
Saracuta! Cu un asa sot irascibil, eu nu stiu ce m-as face! Stiu ca ea vrea sa para puternica, ca nimic nu o raneste... Il apara, mereu o face... Ea asa reactioneaza cand iubeste. Oricat de mult ar rani-o persoana de care e indragostita, ea ii va lua apararea. Va zice ca e vina ei, ca ea a gresit... Va ceda in fata respectivului... Se va lasa dominata fara ca macar sa ii pese ca ii poate muri orgoliul acela mare pe care eu stiu ca il are.

Emma povesteste:

Vad lumina... o lumina orbitoare ce este intr-un contrast perfect cu abisul ce se pare ca vrea sa se termine. Nu ma asteptam niciodata ca la fundul unei marii de intuneric sa fie o asa sursa de lumina.

-Emma? aud o voce cunoscuta, dar ca sa fiu sincera nu pot sa imi dau seama cine este. Cunosc respectiva persoana, doar dupa voce, pentru ca ochii nu pot sa ii deschid, ei refuza sa iasa din acel abis minunat cu care m-am obisnuit.
-Iubito? Emma, poti sa deschizi ochii, iubito!? acum sunt sigura ca cel care ma cheama este Christian. Are o voce asa de ragusita, si totusi asa de sexy...

Intr-un final reusesc sa imi controlez ochii si ii deschid. Nu ma mira ca mi se parea ca aceasta camera este extrem de luminata, pentru ca fix deasupra patului in care stau este un bec extrem de mare, si care emite lumina cat un soare si jumatate.(A/N sa se remarce aceasta hiperbola. Stiu ca un bec nu poate emite atata lumina :) )

Gatul imi este uscat si primul lucru pe care il fac este sa arat spre paharul cu apa ce era pozitionat la jumatate de metru de mine, si pe care mi-l da Jesse. Beau apa din pahar pe nerasuflate, ca apoi sa mai cer un pahar pe care il beau mai lent, putand sa ii simt acel gust minunat de apa de spital.

-Emma? Esti bine, iubito? ciudat dar cel care ma intreaba asta nu e Christian... este Maximilian care ma mangaia pe fata, sub privirile lui Christian si ale Jessicai, care plang imbratisati intr-o tacere galagioasa, daca e posibil asa ceva...
-Hei, Emma. Cum te simti? ma intreaba tot Max, asezandu-se langa mine pe patul de spital foarte ingust.
-Ce face copilul? asta e tot ce spun si o vad pe Jesse desprinzandu-se de Christian si venind langa mine in locul lui Max, care cand a auzit intrebarea mea s-a ridicat.
Cu lacrimi in ochii astept raspunsul ce nu vrea sa vina, dar in locul lui vine o imbratisare ce prevesteste raul in mine.
-Nu mai e... spune Max neprivindu-ma, cu jumatate de gura.
Aici a fost momentul critic! Am inceput sa tip si sa plang, ca si cum as fii devorata de insusi diavolul. Dar acest sentiment ce s-a infiripat in mine, aceasta stare, este mult mai rau decat diavolul. Imi duc mainile pe abdomen si incep sa plang si mai tare. Il vad pe Christian incercand sa vina spre mine.
-Nu! Nu te apropia! ii spun printre lacrimile uscate si cele proaspete ce imi curg pe fata palida. Dar el nu ma asculta, venind sa ma ia in brate il lovesc cu pumnii unde apuc, clar neranindu-l. Il tot lovesc pana ma linistesc si il aud soptindu-mi 'Gata, gata... Descarca-te, iubito. Stiu ca am gresit.'

Apoi am inceput sa nu imi mai pot controla ochii, acestia incepand sa se inchida. Apoi vad un medic cu o seringa goala in mana, care clar mi-a dat un sedativ, dar fix asta nu e problema mea acum...

____________

Gata capitolul. Stiu ca a durat foarte mult, doar ca nu imi place sa scriu capitole atat de triste, deci...mda...

Emma ai Christian stati linistite ca se vor impaca, altfel nu as mai avea ce sa scriu...nici macar nu stiu de unde mi-a venit ideea sa o fac pe Emma gravida, dar s-a intamplat!
Imi pare rau ca postez capitole asa scurte, voi incerca sa il fac pe urmatorul mai lung...

-Deea^.^