Despre tot si toate

2)Ordinul Cavalerilor Teutoni

Ordinul Cavalerilor Teutoni este un ordin religios german catolic format la sfârșitul secolului al XII-lea la Acra, în Palestina. În Evul Mediu, ordinul era unul religios-militar cruciat. Cavalerii teutoni purtau veșminte albe prevăzute cu o cruce neagră.
Ordinul romano-catolic a continuat să existe în diferitele teritorii guvernate de Imperiul austriac, departe de amestecul lui Napoleon Bonaparte. Începând cu 1804, Ordinul a fost condus de membri ai dinastiei habsburgice.Prăbușirea monarhiei habsburgice și a imperiului care au controlat Austria, Tirolul italian, Boemia și Balcanii au provocat Ordinului o criză zdrobitoare. În timp ce în noua Republică austriacă, Ordinul părea să aibă o oarecare speranță de supraviețuire, în celelalte părți ale fostelor teritorii habsburgice, tendința a fost de a considera Ordinul ca un ordin onorific cavaleresc al Casei de Habsburg. Consecința acestui lucru risca să fie confiscarea bunurilor Ordinului ca bunuri ale Casei de Habsburg. Pentru a clarifica distincția, în 1923, Înaltul Maestru de atunci, feldmareșalul Eugen de Austria-Teschen, arhiducele Austriei, membru al Casei de Habsburg și comandant activ al armatei austro-ungare înainte și în timpul Primului Război Mondial, l-a ales pe Norbert Klein, pe vremea aceea Episcopul de Brno (Brünn), Coadjutor, apoi a demisionat, lăsându-l pe episcop ca Înalt Maestru al Ordinului.Ca urmare a acestei tactici, până în 1928, fostele teritorii habsburgice, acum independente, au recunoscut Ordinul ca un ordin religios catolic. Ordinul însuși a introdus o regulă nouă, aprobată de Papa Pius al XI-lea în 1929, potrivit căreia conducerea.

Ordinului va fi, pe viitor, pe mâna unui preot al Ordinului, la fel în provinciile sale constitutive, în timp ramura feminină a Ordinului vor avea starețe (situația lor organizatorică fiind îmbunătățită în 1936).Acest lucru a finalizat transformarea a ceea ce a rămas, în Biserica Catolică, din cavalerii teutoni, dintr-un ordin militar canonic într-unul pur religios catolic, redenumit acum pur și simplu "Deutscher Orden" (Ordinul german).

Începuturile promițătoare ale acestei reorganizări și transformări spirituale au suferit o lovitură severă, prin expansiunea puterii germane sub regimul național-socialist. După anexarea Austriei de către Germania în 1938, în mod similar, ținuturile cehe din 1939, Ordinul Teutonic a fost suprimat în toată Germania Mare (Großdeutsches Reich), până la înfrângerea Germaniei la 1945. Acest lucru nu i-a împiedicat pe național-socialiști (naziști) să folosească ilustrări ale cavalerilor teutoni medievali în scop propagandistic.

Conducerea fascistă din Italia, care de la sfârșitul Primului război mondial a absorbit Tirolul de Sud, nu a fost un cadru propice, dar după încheierea ostilităților, o Italie acum democratică a oferit condiții de normalitate.În 1947, Austria a abolit măsurile luate împotriva Ordinului și a înapoiat bunurile confiscate. În ciuda faptului că a fost împiedicat de regimurile comuniste din Iugoslavia și din Cehoslovacia, Ordinul era acum, în general, în măsură să întreprindă activități în conformitate cu pricipiile de bază ale tradiției sale: îngrijirea bolnavilor, a persoanelor în vârstă, a copiilor, munca în educație, în parohii și în propriile case interne de studiu. În 1957 a fost stabilită, la Roma, o reședință pentru procuratorul general al Ordinului la Sfântul Scaun, pentru a sluji și ca adăpost pentru pelerini. Condițiile din Cehoslovacia s-au îmbunătățit treptat și, între timp, exilul forțat al unor membri ai Ordinului a condus la restabilirea Ordinului cu unele temelii modeste, dar semnificative, din punct de vedere istoric, în Germania. Surorile ordinului, mai ales, au câștigat mai multe puncte de sprijin, inclusiv școli specializate și îngrijirea săracilor, iar în 1953, fosta casă a canonicilor augustinieni, "Sf. Niculae" din Passau (Bavaria), a devenit Cartierul-general al surorilor. Deși reconstrucția reprezentată de regula reformistă din 1929 a pus deoparte unele categorii, precum cavalerii, de-a lungul timpului, implicarea spontană a laicilor în apostolatele Ordinului a dus la renașterea lor într-o formă modernizată, o dezvoltare formalizată de Papa Paul al VI-lea, în 1965.Cu titlul oficial de „Frați ai Casei germane Sf. Maria din Ierusalim", Ordinul e, azi, fără ambiguitate, un ordin religios catolic, chiar dacă sui generis. Diferite trăsături ale vieții și activităților sale amintesc de cele ale ordinelor monahale și mendicante.