Despre tot si toate

El si Baal

El si Baal sunt figurile esentiale ale panteonului  din aceasta cetate antica. Ambii au denumiri comune: El inseamna „zeul, divinitatea”, iar Baal „stapan”. Sub aceste denumiri se ascunde numele criptic real al zeului. Nu trebuie sa ne mire acest lucru. Multe nume de zei, cel putin la semiti, sunt doar porecle, denumiri respectoase, menite sa ascunda adevartul nume al zeului sau zeitei, care nu era divulgat oricui si, in general, nu era cunoscut decat de un numar mic de initiati. Cunoasterea numelui zeului dadea putinta celui ce il stia, sa il cheme, sa il invoce, sa pronunte exorcisme si blesteme cu ajutorul acestuia. Numele adevarat al zeului vechilor evrei nu este cunoscut realmente nici azi. El nu este nici Iahveh, nici Elonim, nici Adonal .Era „aflat” de marele preot, iar acesta il pronunta in soapta o singura data pe an, in ziua de Yom Kipur (ziua iertarii),  in Sfanta Sfintelor, incaperea cea mai tainica si cea mai sfanta a Templului lui Solomon.

El este un zeu suprem foarte putin activ, din cauza varstei inaintate. Textele de la Ugarit indica o perioada de sfarsit a acestuia, cand zeul Baal este aproape de a dobandi puterea suprema. Zeul El este parintele zeilor si oamenilor. Locuieste departe „la izvorul celor doua fluvii”, fiind foarte batran si plin de intelepciune. Importanta lui transpare din numeroasele aparitii in listele de sacrificii (fiind cel ce-i binecuvanta pe oameni si le dadea copii) si din faptul  ca facea parte din numele oamenilor.
Baal este mentionat adesea in texte singur sau sub diferite denumiri compuse: Baal Semed, Baal Hamman, Baal Samin  etc . Era fiul lui Dagon, zeul adorat al filistinilor, al carui nume inseamna „cereale”. Baal era adeasea identificat cu Adad, zeul al babilonienilor, apoi al arameilor, sub forma Hadad. Rolul sau era acela de a regla anotimpurile, apoi de a aduce ploaia, de a tuna si fulgera. Sotia lui Baal  este Astarte, o varianta a numelui zeitei babiloniene Istar (zeita a dragostei, a pasiunii, razboiului, zeita mama sau zeita virgina).

La Ierusalim ii era dedicat si un templu. Psalmul 29, un cantec de lauda pentru Iahve in furtuna, se pare ca are ca model imnurile catre Baal. In povestea exodului evreilor din Egipt, relatata in Iesirea (Exodul), este denuntata adorarea unui vitel de aur. Oamenii dansau dansuri salbatice si lubrice in fata idolului. Acesta poate fi o referire la cultul orgiastic al lui Baal in chip de taur. In textele biblice, venerarea sa este aspru pedepsita si condamnata.

Baal si Mot:

Odata, Baal s-a luptat cu Mot, zeul mortii si al pustiirii. Fiind infrant, a trebuit sa coboare in lumea monstrilor, taramul celor morti. Iubita lui Baal, razboinica Anat, l-a chemat pe Mot la lupta si l-a ucis, iar Baal a fost liber sa se intoarca din lumea subterana. El si-a adus cu sine si pe stramosii sai morti ca sa se bucure cu totii, la un ospat. Mitul e interpretat in diferite moduri: moartea si invierea lui Baal reflecta ciclul anual al vegetatiei, intre vremea semanatului si cea a recoltei. Dar apar si elemente ale cultului regelui si ale celui al stramosilor, avand si ele legatura cu sarbatoarea Anului Nou.Baal, zeul evreilor

Construirea palatului pentru Baal:

El, zeul, a cerut sa se faca un palat pentru fiul sau Yamm, zeul marii. Baal a distrus palatul cand l-a invins in lupta pe inspaimantatorul zeu al marii. A dat un ospat pentru a sarbatori noul lui rol, de conducator al marii. Ulterior, Baal a vrut sa refaca palatul. Iubita lui, Anat, s-a dus la zeul rege, El, sa-i ceara acest lucru. Pentru ca ea ameninta ca-l va distruge pe El, acesta a acceptat, in cele din urma reconstruirea.
In alta varianta a mitului,Baal si Anat s-au dus la sotia lui El, iar acesta a sustinut reconstructia. Mesterul sacru zidar Kothat-wa-Khasis a fost chemat din Creta si Memfis ca sa ridice un palat din aur si din argint.

De la Baal la Baalzebub:

In Biblie, Baal si cultul lui sunt mentionati in mod negativ. In Cartea a doua a Regilor, se spune ca un zeu numit Baal Zebub era patronul orasului Ekron. In evanghelii se spune despre Iisus ca a folosit puterile lui Baalzebub ca sa alunge demonii. Ambele nume sunt deformari ale numelui „Baal Printul” sau „Baal distrugatorul”.

Numele divine El si Baal, in concluzie, sunt o parafraza. De ce? Pentru ca a numi un lucru inseamna a-l crea, a enunta un act inseamna deja a-l implini, in filosofia asiatica. Daca cunoastem numele unui zeu, a-l pronunta inseamna sa evocam  acest zeu. A veni la apelul numelui sau inseamna pentru un zeu a da ascultare unei porunci. Urmeaza, deci, ca omul sa fie stapan pe zeu intr-o anumita masura. De aceea asiro-babilonienii  numesc pe marii lor zei Bel (Domn) sau Belit (Doamna). E ceea ce au facut si vechii evrei pentru care numele lui Dumnezeu nu trebuia pronuntat.