Despre tot si toate

Ugarit: un oraş antic închinat lui Baal

ÎN anul  1928, plugul unui ţăran din Siria s-a lovit de o piatră ce acoperea un mormânt conţinând obiecte de ceramică antice.
Acel ţăran nu-şi putea imagina cât de valoroasă era descoperirea sa. Anul următor, o echipă de arheologi francezi condusă de Claude Schaeffer s-a deplasat la faţa locului.

În scurtă vreme, a fost dezgropată o inscripţie care i-a ajutat pe membrii echipei să identifice ruinele pe care le scoteau la lumină cu ajutorul mistriilor. Era vorba despre Ugarit, „unul dintre cele mai importante oraşe antice din Orientul Apropiat“. Scriitorul Barry Hoberman a spus: „Nici o altă descoperire arheologică, nici chiar cea a sulurilor de la Marea Moartă, nu a contribuit atât de mult la înţelegerea Bibliei“. — The Atlantic Monthly.

La răscruce de drumuri:

Aflat sub movila cunoscută sub numele de Ras Shamra, de pe porţiunea de coastă a Mării Mediterane care constituie în prezent partea de nord a Siriei, Ugaritul a fost în al doilea mileniu î.e.n. un înfloritor oraş cosmopolit. Se întindea pe o suprafaţă de circa 60 km de la muntele Casius în nord până la Tell Sukas în sud şi de 30–45 km de la Marea Mediterană în vest până la Valea Oronte în est.

Datorită climei temperate, Ugaritul era o zonă unde creşterea animalelor era o activitate prosperă. Printre produsele acestei regiuni se numărau cerealele, uleiul de măsline, vinul şi cheresteaua, de care Mesopotamia şi Egiptul duceau mare lipsă. Mai mult decât atât, graţie poziţiei sale, la întretăierea unor drumuri comerciale importante, oraşul a devenit unul dintre primele mari porturi internaţionale. În Ugarit, negustorii din zona Mării Egee, din Anatolia, Babilon, Egipt şi din alte zone ale Orientului Mijlociu făceau negoţ cu metale, produse agricole şi numeroase bunuri obţinute pe plan local.

În pofida prosperităţii materiale,

Ugaritul a fost întotdeauna un stat vasal. Până în secolul al XIV-lea î.e.n., când a ajuns sub suzeranitatea Imperiului Hitit cunoscut în istoria laică, a fost cel mai nordic avanpost al Imperiului Egiptean. Ugaritul a fost constrâns să plătească tribut puterii suzerane şi să-i asigure războinici. Când „popoarele mării“* au început să devasteze Anatolia (partea centrală a Turciei) şi nordul Siriei, hitiţii au cerut să li se pună la dispoziţie trupele de războinici şi corăbiile Ugaritului. Drept urmare, oraşul a rămas fără apărare, iar în jurul anului 1200 î.e.n. a fost complet distrus.

Reconstituirea trecutului:

În urma distrugerii oraşului Ugarit a rămas o movilă uriaşă cu o înălţime de aproape 20 m şi o suprafaţă de peste 25 ha. Din această suprafaţă a fost excavată numai o şesime. Printre ruine, arheologii au adus la lumină vestigiile unui imens palat cu aproape o sută de încăperi şi mai multe curţi, ocupând o suprafaţă de circa 10 000 m2.

Construcţia avea apă curentă, băi şi sistem de canalizare. Mobila avea încrustaţii de aur, lazurit şi fildeş. Au fost descoperite lambriuri de fildeş cu gravuri sofisticate. O grădină împrejmuită cu ziduri şi un bazin dădeau un plus de frumuseţe palatului.

Templele închinate lui Baal şi Dagan* se ridicau impunătoare deasupra oraşului şi a împrejurimilor acestuia. Aceste temple în formă de turnuri, înalte de circa 20 m, erau formate dintr-un mic vestibul ce dădea spre o încăpere interioară, în care se afla o imagine a zeului.

O scară ducea la o terasă, de unde regele oficia diferite ceremonii. În cursul nopţii sau pe timp de furtună, în vârful templelor se aprindeau focuri pentru călăuzirea corăbiilor spre port. Cu certitudine, corăbierii care considerau că zeul furtunii Baal-Hadad avea meritul de a-i fi ajutat să se întoarcă cu bine acasă sunt cei ce au adus ca ofrande votive cele 17 ancore de piatră, găsite în sanctuarul zeului.