Despre tot si toate

Baal, zeul semitilor

Baal, mitologie si provenienta
Baal (Basal) este denumirea unor zei vest-semitici. În limbi precum feniciana (canaaneana) si ebraica, Baal semnifica: „stapân”, „proprietar”, „domn” sau „sot”/„barbat”.

Baal corespunde zeului Bel sau Belu din Mesopotamia (Akkad, Asiria,Babilon). În mitologia canaanita, Baal sau Baal Hadad, este zeul ploilor, al furtunilor, al fulgerului si trasnetului, al vânturilor, al muntilor, precum si zeul vietii, care fertilizeaza pamântul si zeu al timpului.
El este descris ca un luptator extrem de puternic, luptând impotriva fortelor raului ce încearca sa distruga lumea (legenda conflictului sau cu zeul Mot al mortii si infertilitatii)

El este privit în miturile canaanite-feniciene si aramaice-siriene ca un erou, ca un razboinic neprihanit, purtând un coif cu coarne, tinând într-o mâna o maciuca, iar în celalalta un fulger.
Coarnele pe care le poarta simbolizeazafertilitatea. Baal calca norii, glasul sau rasuna ca tunetul. Salasul sau este pe muntele mitic Sapan (în ebraica Tzafon – inseamna Nord) identificat în zilele noastre cu muntele Jebel al Aqra de la frontiera siriano-turca la varsarea râului ‘Asi (Oronte) în Marea Mediterana. Pe acest munte cad în fiecare an ploi torentiale.
Cultul lui Baal la Ugarit

La Ugarit, pe tarmul Marii:

Mediteraneene, au fost descoperite pentru prima oara dovezi ale cultului canaanit al lui Baal. În anticul Ugarit (la Ras Shamra de astazi) s-a excavat un templu al lui Baal Hadad, lânga altul dedicat lui Dagon, considerat uneori tatal sau. Textele cuneiforme descoperite în arhiva din Ugarit, descriu pe Baal ca zeu al vremii. El putea controla fulgerele, vântul, ploaia, plantele, fertilitatea.

Initial Baal din Ugarit era un epitet al zeului Hadad. Cu timpul, epitetul a devenit numele propriu zis al zeului, iar Hadad a devenit epitet. În Canaan a existat multa vreme cultul Soarelui întruchipat de zeita Shapash sau de zeul Shamash. Vara secetoasa era explicata de absenta lui Baal aflat în lumea subpamanteana, iar ploile si furtunile din toamna care reînviau tara erau corelate cu întoarcerea lui Baal.

Din cauza acestui rol al zeului în agricultura, cultul lui Baal, zeul ploilor, a înlocuit în cele din urma în Canaan pe cel al distantului zeu El ca zeu suprem. Baal era invocat si în vreme de razboi, fiind considerat mai activ în viata oamenilor decât zeul El.
Orasul libanez Baalbek a fost numit dupa Baal. În textele din Ugarit atât Baal cât si El erau asociati cu taurul, simbolizând forta si rolul fecundator. Baal era foarte pornit împotriva serpilor, din cauza ca erau reprezentanti ai lui Yam sau Yammu, zeul canaanean al marii si al raurilor.

Ca învingator al marii, Baal este considerat de fenicieni si canaaneni drept patron al marinarilor si al negustorilor care strabat marea. Ca biruitor al zeului canaanean al mortii, Mot, Baal era cunoscut si ca Baal Rapiuma, conducator al spiritelor ancestrale Refaim, mai ales al dinastiilor regale. În scrierile de la Ugarit, Baal este numit adesea „Baal cel victorios”, Aliyn Baal, „Cel Puternic” (Demaran), „Cel mai puternic dintre eroi” (Aliy Qrdm).
Locuinta zeului
Locuinta sa, în ochii locuitorilor Ugaritului, era Muntele Sapan, identificat ca Jebel al Aqra (în araba „Muntele plesuv”) la aproximativ 48 km nord de Ugarit. Înca înaintea descoperirii documentelor din Ugarit era cunoscut din surse akkadiene si egiptene numele unui zeu Baal Sapan.

Ce spune Biblia despre el:

Dupa Vechiul Testament cultul acestui zeu implica uneori si lupte cu arme si fapte de auto lezare cu scurgere de sânge, iar în cazuri extreme sacrificii umane. Într-o inscriptie gasita la Ugarit s-au descifrat instructiuni în vreme de asediu a cetatii, pentru jertfirea primului nascut pe altarul zeului Baal, pentru a ajuta la înfrângerea dusmanului si la oprirea asediului.