Regalitate : Rosalie Hawksley

Roux

    Asta e o mare durere în fund .  O să fie o noapte obositoare cu multă alergătură .

  Sar în spatele bărbatului fără sa fiu simțită și îi analizez pe amândoi înainte să pun mana pe umarul lui și să îl întorc cu fata spre mine. El tresare speriat și îmi pune un cuțit la gât.

- Ușor, șatenule. Voi trebuia să mă așteptați la fântână? întreb apăsând cu degetul pe cuțit și el îl lasa în jos.

- Tu ești cel care trebuie să ne scoata de aici? întreaba confuz șatenul și eu strâmb din nas.

- Da, eu sunt cea care trebuie sa va duca de aici. spun cu privirea încruntată.

- Dar esti o femeie. îmi închid ochii și inspir adanc.

- Dacă ai o problema cu asta du-te dracu. îmi apropii fața de a lui și pufnesc nervoasa.

- Nu am de gand să mă las condus de o vagaboantă. o să-l strang de gat.

- Ascultă, înfumurat arogant ce esti. Jack nu mă plăteste destul pentru a te asculta cum ma insulți. Eu pot foarte bine să vă dau dracu și să plec de aici. Chiar sunt curioasa cum o sa scapati de patrule.

- Nu, nu. Stai. spune o roșcată de dupa el, era micuță și ștearsa. Te rog să îi scuzi comportamentul prietenului meu. Eu sunt Lili și el e Ben. Te rog, nu ne lăsa aici.

- Atunci spunei iubitului tău că dacă nu își ține comentariile pentru el o să îi tai gatul si o sa dau vina pe patrule.

- Bine, bine. Îți mulțumim pentru amabilitatea de care dai dovada, sunt sigura ca esti o persoana minunata cu suflet bun și...

- Ascultă aici, floricică, nu mă mai linguși și mișcă-ți fundul din fața mea.

    Ea muțește și se dă din fața mea. Analizez puțin terenul dar nu e nici o șansă să plecam de aici fara să atragem atenția patrulelor. Se pare că va trebui să mă joc puțin cu patrulele.

- Bine, îndrăgostiților...

- Nu suntem împreună. mormăie șatenul.

- Dacă mai comentezi o data te dau cu capul de perete. Nu mă întrerupe, mă gandesc...

- Îți folosesti creierul și la asa ceva. mă privește ironic și mie mi se zbătea ochiul de nervi.

- Ben, fi politicos. Fata încearca sa ne ajute. îl mustreaza roșcata și el pufnește.

- Daca sunteți asa de deștepti. îl privesc în special pe șaten. Puteți să veniți în urma patrulelor.

- Dar cum? întreabă roșcata confuza. Patrulele...

- Lasă-le în seama mea. zâmbesc cu o privire de psihopat. Voi încercați să țineți pasul. Când ajungeți la o gradina cu flori roșii vă opriti acolo.

   Nu îi mai las să îmi pună întrebari că mă strecor la o distanta de câțiva metrii în spatele patrulelor și ies în mijlocul drumului. Fluier să le atrag atenția patrulelor și le zâmbesc cand se întorc spre mine.

- Căutați pe cineva, băieți? întreb și le arăt degetul din mijloc.

    Mă cațăr pe butoiul de langa mine și mă sui pe casa. Încep să alerg pe coama casei sărind de la o casa la alta cu patrulele urmărindu-mă. Nu prea ma au la inimă, mi-am batut joc de ei de multe ori. Îmi cobor privirea să vad pe unde sunt cei doi și îi vad cum se strecoara rapid urmărindu-mă cu privirea.

    Se pare că nu sunt chiar atat de prostuti pana la urma. Bărbatul totusi îmi pare destul de cunoscut. Pare de aceeasi varsta cu mine, poate putin mai mare. Iar acea fată parca e o coala de hartie, e atat de ștearsa ca abia o bagi in seama. Pare lingușitoare și am impresia că o să-mi aducă probleme.  Oare de ce ?