Regalitate : Rosalie Hawksley

Jack

      Îi mângâi părul proaspăt vopsit în timp ce ea doarme dusă . O strâng ușor în brațe și ea mormăie în somn și îmi întoarce spatele strângându-mi degetele în palmele ei reci . O privesc fără încetare și îi inspir mirosul de căpșuni și ciocolată . Ea mai mormăie încă o dată și se strânge grămadă trăgând de așternuturi .

     Mi-as fi dorit să pot rămâne lângă ea în seara asta ca și în celelalte dar o dată ce voi termina și cu asta mă pot întoarce la afacerile mele . Îmi sustrag brațul din strânsoarea ei și o învelesc bine înainte să mă îmbrac lăsând-o singură în cameră .

      Trec prin bucătărie și în timp ce îmi căutam pachetul de țigări văd budinca ce a rămas de la cină . Când îmi amintesc de gustul pe care îl avea budinca un fior mă trece pe șina spinării , e atât de dulce încât aproape mi-au căzut dinții când am gustat din ea . Cum aș fi putut să-i frâng inima spunându-i că-i prea dulce ? A avut parte de destule critici , până la urmă eu nu am nevoie de o bucătăreasă ci de ea .

     Îmi găsesc pachetul de țigări și când o prind între buze budinca rozalie îmi amintește de ea și oftând pun țigara înapoi în pachet aruncându-l la gunoi . Ea e mai importantă decât țigările, mai importantă decât orice. 

      Aerul rece al pădurii mă face să suflu aburi care se ridica că fumul de țigară spre crengile copacilor . Luna plină își strecura razele printre crengile uscate ale copacilor iar zăpada îmi scrâșnește sub tălpi . O pasare de noapte părăsește o creangă făcând ca zăpada să cadă deasupra mea dar aceasta se topește și se evaporă înainte să mă atingă .

     După ce am ajuns cât mai adânc în pădure îmi las capul pe spate bucurându-mă de liniște . Bucuria mea se sfârșește rapid atunci când o scânteie apare de nicăieri și topind zăpada , uscând pământul , învârtindu-se de trei ori în cerc formează o mică tornadă de foc . Din cercul înflăcărat își face apariția mai întâi un picior iar mai apoi o mână .

     Până ca bărbatul să iasă cu totul din foc tornada încetase lăsând în urma ei un cerc fumegând și un bărbat al naibii de enervant . Bărbatul își șterge cenușa de pe față și își dă pe spate părul blond, lung până la umeri . Se scutură îndepărtând și restul cenușei care îi acoperea hainele .  Ochii lui galbeni ca aurul îmi urmăreau fiecare mișcare. 

- Zi , ce vrei ? Îl întreb plictisit lovind cu piciorul zăpada .

- Și eu mă bucur să te văd , Jack . Bărbatul întinde mâna spre mine dar o ignor .

- Sentimentul nu e reciproc . Ce vrei ? Bărbatul îl mai privi o secundă înainte să privească pădurea din jurul lui .

-  Trebuia să mă aștept că nu mă vei primi la cabană . Ți-e frică să nu-ți trezesc prințesa ? Bărbatului îi apăruse o țigară în mână și o aprinse cu un aer degajat .

- Dacă ai trezi-o nu mie ar trebui să-mi fie frică . Bărbatul îl ignoră pășind cu hotărâre , zăpada topindu-se sub tălpile pantofilor lui .

- Te-ai schimbat , Jack . Nu mai fumezi ...

- Mă plictisește ...

- Nu mai bei ...

- Băutura nu mai are același gust plăcut. Bărbatul pufni amuzat întorcandu-i spatele. 

- Ce-ți mai place să mă minți în față ! Deși ești conștient că știu că mă minți . Bărbatul trage din țigară și lasă fumul să-i părăsească corpul prin nări .

- E activitatea mea preferată . Spun alăturându-mă  plimbării lui prin pădure.

- Pe lângă ciopârțirea oamenilor și torturarea lor ? Întreabă ridicând din sprâncene. 

- Pe lângă . Concluzionez privind luna .

- Nu ne-ai mai vizitat . Bărbatul îl privi cu gravitate .

- Nu îmi e dor de voi . Mai bine nu mai dorm decât să vă vizitez. 

- Nouă ne e de tine . Rânji bărbatul cu satisfacție.

- Ce păcat . Nu mai are cine să vă facă treaba murdară? Îi arunc o privire scurtă.

- O spui de parcă nu-ți plăcea să-ți murdărești mâinile de sânge . Că veni vorba de sânge ... Aproape îl luasem pe prietenul tau , Finn. 

- Aproape dar nu destul de aproape. Mă opresc în loc privindu-l de sus .

- Dacă nu mi-ai fi distras atenția aș fi reușit . Cum aș fi putut rata ocazia de a te vedea străpuns de o sabie ? Eram curios cine îndrăznise . Se oprește și el analizându-mă .

- Dacă nu ai fi atât de ușor de distras ai putea face multe lucruri . Poate ai fi tu mai inteligent decât mine dar nu ești mai viclean .

- Cum aș putea întrece însuși maestrul ? El aruncă țigara și lasă și ultimul fum să iasă afară.

- Acum că am terminat cu lingușelile spune-mi ce vrei . Mă plictisește deja și vreau să termin cu el înainte ca ea să se trezească  .

- Vrei să trecem direct la subiect ? Perfect . De ce mi-ai vândut sufletul lui Dante Hawksley?

- Nu mai fi atât de disperat să afli totul . I-al ca pe un cadou din partea mea .

- Tu ? Sa faci cadouri ? O scuză mai jalnică nu ai găsit ?

- Nu prea mă chinui să inventez povesti credibile cu tine . Hawksley mi-a făcut destul rău , s-a umplut paharul așa că l-am vărsat .

- Ție ți-a făcut rău sau iubitei tale ? El își mușcă buza de jos așteptând răspunsul meu .

- Ai vrea să afli , nu-i așa ? Nu o poți vedea , știi că e lângă mine , dar nu o poți vedea iar asta te frustrează . Rânjesc atotcunoscător și privesc cum dispoziția lui bună se topește .

- Cum ai făcut-o? Nici măcar nu-i pot vedea sufletul . El scrâșnește din dinți și deja simt în aer mirosul cărbunilor și a cenușei oaselor .

- Te roade curiozitatea atat de tare încât nu ai mai putut aștepta nicio zi în plus.  Zilele astea te-ai foit prin jurul meu în încercarea de a o vedea dar nu reușești .

- Cum ? Urlă ca un animal sălbatic .

- Am mijloacele mele dar te asigur că nu-i vei putea lua sufletul niciodată , m-am asigurat eu de asta .

- De ce ? Pieptul lui se ridica și se cobora ritmic recăpătându-și cumpătul .

- Pentru că i-am promis că voi fi alături de ea pentru totdeauna. Amândoi știm că eu mă țin de promisiuni .

- Ce siropos ! Bărbatul se strâmbă privindu-mă cu dezgust .

- Recunoaște , am fost cu un pas înaintea ta . Nu-ți jignesc intelectul , doar că nu mă poți întrece când vine vorba de șiretlicuri .

- Ești o adevărată figură , Jack . Îmi spune cu o urmă de mândrie în glas . Ar trebui să plec , mă așteaptă cu vești . Știi , toți sunt nerăbdători să-ți cunoască prietena .

- Spune-le să-și i-a gândul .

- Te vor vizita și ei . Vor încerca să o vadă , te vor căuta. 

- Spune-le să se șteargă pe picioare când ne intră în cabană . Ea nu va aprecia vizita lor dacă vor face urme de cenușă pe covorul ei preferat.  El pufnește în râs și eu îi întorc spatele. 

- La revedere , Jack .

- Adio , Sebastian. Salută-i pe restul din partea mea . Spun în timp ce mă îndepărtam de el cu gândul la ea .

                                           
                                               Sfârșit