Regalitate : Rosalie Hawksley

Rosalie

     Îmi privesc reflexia din oglindă și oftez împovărată de griji , presiunea e mare și dacă nu reușim vom da de necaz . Dacă în seara asta planul nu merge ca pe roate , vor fi multi morți și după cum îl cunosc eu pe Jack are un plan de rezervă care nu ne va include pe noi în coșciuge .  Îmi aranjez rochia de mătase albastră și mă pălmuiesc ușor peste obraji.  Mă întorc spre ușă și îmi pun pe față acel zâmbet inocent pe care l-am purtat atâția ani și pe care sper să nu-l mai port niciodată .

     Holurile erau pustii până ajungeai jos , în sala balului . Muzica răsună din vioare și valeți servesc invitații care se află la mese în timp ce restul invitaților dansează vals pe acordurile vioarelor . Candelabrele de cristal seamănă cu stropii de ploaie pe fundalul unui curcubeu , aranjate în spirală ca tornade care plutesc deasupra oamenilor împrăștie lumina multicoloră în sală . Hohote de râs și chicote de încântare plutesc printre invitații ca purtate de brizele mării .

     Inspir mirosul de viorele , zambile , liliac și trandafir . Mirosul mâncării atent pregătite și degustate , a vinului vechi și dulce . Rochiile , pline de culori și pompoase , asortate cu diferite coafuri complicate și bijuterii strălucitoare . Domnii îmbrăcați la costum purtând fiecare  blazonul familiei  și discutând între ei afaceri importante . Tineri eleganți curtează domnișoarele disponibile și bogate care scot câte un chițăit scurt la fiecare compliment .

     Nu îmi este cu putință să urăsc o lume mai mult de atât.  Toate lucrurile care îmi displac adunate într-o cameră și făcând toate lucrurile care îmi displac . E pur și simplu o imagine oribilă ruptă din coșmarul pe care l-am trăit zilnic închisă între zidurile castelului. E atât de oribil încât îmi este milă de toți cei care își doresc această viață . Să fiu prințesă este cel mai oribil lucru pe care l-am pățit vreodată . Mi se face silă numai privind măștile fericirii fiecăruia .

     Privesc cu drag lumea și fac câte o plecăciune solemnă în timp ce înaintez printre mulțimea de oamenii care îmi zâmbesc îngăduitor . Un valet îmi oferă un pahar de șampanie și îl accept fără tragere de inimă . Îl caut cu privirea pe Dante căci el e reperul meu , trebuie să stau lipită de el toată seara și să mă asigur că nu se află sub un candelabru sau că Seth nu încearcă să-l otrăvească.

   Nu a fost prea greu să-l găsesc , era înconjurat de mai mulți domni și discutau intens pe diferite subiecte.  Pe Seth nu l-am văzut nicăieri ,poate totuși nici nu va veni , asta ar fi mai mult ca perfect . Mă apropii de admiratorii lui Dante și expir adânc pentru o ultimă dată .

- Seara bună , domnilor . Spun solemn făcând o plecăciune și imitând ochișorii de cățeluș .

- Oh , seara bună , dragă domniță.  Fiecare domn mă salută respectuos arătându-și reținerea .

- Rosalie , te-ai lăsat așteptată . Spune blând Dante oferindu-mi brațul său . Domnilor , ea este sora mea prințesa Rosalie Hawksley. Mă prezintă încântat , mândru de admirația celorlalți.

- Prințesă Rosalie , o încântare să te avem printre noi în această seară. Eu sunt contele Adrin Drusttele . Se prezintă cel mai tânăr dintre ei zâmbindu-mi șarmant .

- Placerea este de partea mea , conte Drusttele . Răspund fără să-mi arăt dezgustul pe care îl simțeam pentru tânărul conte .

- Oh , spune-mi Adrin . Mă faci să mă simt bătrân . Ducele bea o gură de șampanie în timp ce eu o las discret pe masa din spatele meu .

- Desigur , nu am avut intenția de a te jigni , Adrin . Nu am obiceiul de a jigni oamenii , nu-i așa , Dante ? Îmi arunc ochii spre Dante și acesta aprobă .