Regalitate : Rosalie Hawksley

Rosalie

     Seth mă trăgea de braț pe hol iar eu încercam să țin pasul cu el . Când m-am băgat în planul ăsta nu mă așteptam ca Seth să fie atât de grăbit , mai are puțin și zboară pe hol . Merge mândru cu bărbia ridicată și nu aruncă nicio privire în spatele său , la mine , e sigur pe sine și mândru că a reușit să mă scoată de la bal . În sala de bal părea a fi mult mai entuziat dar acum e foarte serios și mă strânge atât de tare de braț încât începe să-mi amorțească .

      Ajungem la capătul holului , dacă o facem la stânga ajungem la camerele gărzilor iar daca o facem la dreapta  ajungem la camerele regale , camera mea . Eu o fac spre dreapta dar Seth are alte planuri care nu coincid cu ale mele . Mâna lui se încleștează și mai tare pe brațul meu stâng și eu icnesc în timp ce el mă târăște spre stânga . Eu îmi pironesc picioarele în podea și îl opresc din marșul său hotărât. 

- Seth ... Camera mea e la dreapta . Murmur cu ochii mei inocenți de cățeluș .

- Îmi pare rău , draga mea Rose , dar vom trece mai întâi pe la camera mea , am ceva foarte important de luat . Pe urmă îți vom lua lucrurile tale.  Ochii lui albaștri mă privesc cu voioșie iar zâmbetul lui larg îi făcea chipul să pară de copil .

    Dar zâmbetul acela îmi amintește de ceva , de cineva . Mai exista o singura persoană cu un acest fel de zâmbet iar aceea sunt eu . Zâmbește ca mine , fals și poate nu mi-aș fi dat seama daca eu aș fi zâmbit la fel tuturor . Nu îi arăt faptul că m-am prins de zâmbetul lui fals ci doar mă descalț de balerini și îi arunc spre un perete cu o privire poznașă îl prind și eu de braț.

- Să mergem . Așa voi putea merge mai repede .

    Acum alergăm umăr la umăr dar tot ce sper este ca Jack să-mi recunoască balerinii și să o facă la stânga . Nu știu ce are de gând Seth dar sunt sigură că voi afla cât de curând . Am încredere în tine , Jack ! Am sărit într-un lac rece ca gheața pentru tine , ai să vii . O să vii ...

    

     Ajungem la ușa de la camera lui Seth , el intră înăuntru lăsând ușa deschisă și mă invită și pe mine dar îl refuz politicos. Holul era pustiu fără vreo urma de Jack sau Ben , nici măcar gărzile nu sunt prin preajmă . Dacă voi țipă sunt sigură că mă va auzi cineva , trebuie să mă audă , muzica viorilor nu pot acoperi țipetele unei persoane , nu-i așa?

     Bat cu piciorul în podea și trag cu ochiul în camera lui Seth dar din ușă nu vad nimic și nici să intru nu am curaj . Trebuie sa rămân pe hol , unde am șansa să fug dacă Seth se arată pus pe ucis , nu am de gând să fiu parte din vorba : Dacă nu poate fi a mea , nu va fi a nimănui .  Îmi iubesc noua viață și nu am de gând să renunț la ea sau să las pe altcineva să mi-o ia .

     Haide , Jack ! Unde ești ?

    Nu mai pot să stau aici și să aștept , mă voi întâlni cu Jack pe hol și vom rezolva problema împreună . Îi întorc spatele ușii lui Seth și fac un pas pentru a testa podeaua , dacă are de gând să facă vreun sunet podeaua  o să fug cât mă țin picioarele . Cât de rapid poate să fie un bărbat antrenat de mic copil să fie un luptător de elita ? Oh , vai de mine .

    Apăs cu piciorul podeaua dar nu se aude niciun sunet așa că mai fac unul și doar atât căci un braț îmi înconjoară talia și eu mă încordez . Îi simt respirația lui Seth în ceafă și chicotul lui amuzat mă face să mă încordez .

- Mă crezi dacă îți spun că m-am răzgândit? Întreb ironică înghițind în sec atunci când pumnalul lui îmi ajunge sub bărbie .

- Știi... Pentru câteva secunde eram chiar convins în sala de bal că tu chiar îți dorești asta . Ești o actriță atât de pricepută , păcat că plecările tale nocturne nu m-au făcut să cred că mergi să privești stelele .