Regalitate : Rosalie Hawksley

Rosalie

      Ușa se deschide dar eu mă afund mai tare în așternuturi.  Aveam ochii roșii și obrajii uzi.  Am plâns aseară până am adormit , acum stăteam bosumflată în pat.  Nu am de gând să ies din pat , nu vreau sa fac nimic .

- Bună dimineața , prințesă . V-am adus micul dejun cum  ați cerut . Caruna pune tava cu mâncare pe noptieră . Mai doriți ceva ?îmi zâmbește binevoitoare .

- Nu . mormăi tristă și îmi șterg obrajii . Vreau să fiu singură .

- Vă simțiți rău , prințesă ? Doriți să chem medicul ? mă privește compătimitoare.

- Nu , mă simt bine . mă ridic în fund și îmi mușc buza de jos.  Pot ... Pot să te strâng în brațe ? o întreb cu ochii în lacrimi .

- Desigur . spune punându-se lângă mine pe pat .

     Eu sar la gâtul ei și o strâng tare în brațe. Ea îmi mângâie părul și mă strânge în brațe.  Eu încep să plâng în hohote udandu-i uniforma.  Caruna nu era cu mult mai mare decât mine , să fie cu un an sau doi mai mare  și totuși mă simt atât de bine în brațele ei .

- Gata , gata , prințesă . Nu mai plângeți . Șhhh... mă leagănă în brațe și mă alină .

- Doare atât de tare . spun printre sughițuri .

- Știu... Știu ... . Va fi bine , prințesă . Va fi bine.  mă sărută pe creștet și eu îmi ridic privirea spre ochii ei.  Doriți să îl anunț pe domnia sa regele ? îmi șterge lacrimile de pe obraji .

- Nu , nu vreau să vorbesc cu Dante despre asta . îmi trag nasul și mă mai liniștesc. 

- Este fratele dumneavoastră , trebuie să vorbiți cu el . O să vă simțiți mai bine. 

- Mă simt deja mai bine , nu trebuie să vorbesc cu Dante . 

- Cum doriți , dar vă rog să mâncați.

- O să mănânc.  Dar  mai târziu .

- Vă pregătesc o rochie ?

- Nu , o să îmi caut eu dacă o să ies din pat . Anunță profesorul că nu o să merg azi la oră .

- Dar fratele dumneavoastră a spus să nu mai lipsiți de la ore .

- Îi spui că nu mă simt bine . Nu o să ies din cameră și punct . mă întorc cu spatele la ea și trag nasul .

- Cum doriți . Vă las batista mea în caz că o să aveți nevoie.  ea așează batista lângă mine și înainte de a ieși pe ușă îmi mai aruncă un zâmbet .

   E numai vina scârbei ăleia de Liliya , s-a aruncat rapid în brațele lui Jack iar ce e și mai supărător e că el a primit-o în brațele lui . Pe mine nu mă lasă nici să îl strâng în brațe . Ce nu îi place la mine ? Poate nu sunt prea feminina , Roux e mai mult băiat decât fata . Dar așa sunt eu cu adevărat ... Nu ?

   I-am spus de ieri lui Dante că nu vreau să fiu deranjată , poate nu îi pasă chiar atât de tare de acele ore de gătit . Iau batista Carunei și inspir mirosul de liliac , strâng tare bucata de material în mână și încerc să adorm . Caruna e o fată bună , o prietenă bună. 

- Prințesă , vă rog . O linguriță măcar , supa a ieșit delicios , e preferata dumneavoastră . mă îndeamnă Caruna. 

- Ți-am spus ,Caruna.  Nu îmi e foame . Caruna încercă de câteva minute sa mă convingă să mănânc dar chiar nu am poftă , nu am poftă de nimic .

- Dar nu ați mâncat nimic toată ziua . O linguriță doar , o să vedeți ce bună este .

- Chiar nu am poftă de nimic . spun bosumflata .